Formare Scout

Roade bune, dar insuficiente

Între întâlnirile organizate de cercetaşi, cele de formare au o dinamică, o bucurie şi o intensitate rar egalate. În această vară trei campusuri şcoală Scout au îmbogăţit 68 de persoane, care au participat la formare metodologică pentru ramurile de lupişori (17-24 august), temerari şi exploratori (13-20 iulie) şi la un campus de formare integrativă (31 august - 7 septembrie). Când la un campus de formare participă 20-30 de participanţi, alături de cele propuse de formatori, însăşi participanţii se îmbogăţesc între ei.

Nu totdeauna a fost uşor, dar mereu a fost frumos. În faţa ploilor, cercetaşii s-au dovedit învingători atât prin pregătire, cât şi prin forţa lor interioară. Pe parcursul traseelor au înţeles că omul este o fiinţă care, când merge, se fortifică şi cercetăşia include multă mişcare, iar în faţa provocărilor, a hike-urilor, a lecţiilor şi a probelor au arătat multă tenacitate, disponibilitate şi mai ales aspiraţii de a deveni educatori de calitate. În aceste campusuri au participat persoane de la Adjudeni, Bălţaţi, Brăila, Bucureşti, Buzău, Fundu Moldovei, Pildeşti, Prăjeşti, Roman, Sagna, Slobozia şi Valea Lupului.

Cei care participă la campusuri au posibilităţi să se iniţieze într-o cercetăşie vie, să-i descopere mijloacele esenţiale şi să-şi contureze care sunt direcţiile pentru a continua pregătirea atât personală cât şi în cadrul consiliului liderilor care, la întâlniri, propune şi momente de formare.

Activităţile de formare au inclus, aşa cum este specific cercetăşiei, momente de meditaţie, participarea la sacramente, întâlniri cu tineri şi copii din multe comunităţi, cu persoane consacrate care au dat mărturie despre vocaţia şi alegerile lor, împlinirea zilnică a unor misiuni care au adus creativitate, umor şi multă bucurie.

S-a evidenţiat că este necesar găsirea unor modalităţi ca educaţia să nu mai fie lăsată pe mâna diletanţilor, a improvizării şi a comozilor care nu îi iubesc pe copii şi cercetăşia, tocmai pentru că nu o cunosc şi nu o aprofundează. Aşa cum nu haina face pe călugăr, ci viaţa consacrată pe care o trăieşte, la fel cercetăşia adevărată nu se moşteneşte, nu se improvizează, ci se trăieşte în stilul şi în spiritul ei propriu bine format.

Pr. Alois Hîrja