- În apararea sanatatii - |
Bolile inimii. Insuficiența cardiacă
Fiziologie
Inima este un organ muscular alcătuit din două atrii și două ventricule. Funcționează ca o pompă care primește și trimite spre organe sângele care circulă continuu în trupul nostru. În timpul unei bătăi sângele trece din atrii în ventricule și de aici este trimis spre organe, iar sângele de la organe ajunge în atrii și ciclul se reia. Sângele pe care îl trimite este bogat în substanțe hrănitoare și în oxigenul esențial pentru supraviețuire, iar sângele pe care îl primește este bogat în dioxid de carbon, transformat în oxigen la nivelul plămânilor.
Fiziopatologie
Numim insuficiență cardiacă incapacitatea inimii de a face față nevoilor organismului, atât la efort cât și în repaus. Prin această incapacitate înțelegem, de exemplu, că în timpul unei bătăi inima nu are destulă forță să împingă tot sângele spre organe; o parte rămâne în ventricule la finalul unei bătăi și împiedică încărcarea normală a acestora la următoarea bătaie. Și pentru că astfel ajunge mai puțin sânge la organe, acestea suferă de lipsă de oxigen.
Când insuficiența este la debut, apar o serie de adaptări cu rolul de a compensa neajunsul, dar care, ulterior, vor agrava boala. Astfel, inima începe să bată mai repede (tahicardie) pentru ca sângele care în mod normal ajungea pe parcursul a 70 de bătăi într-un minut, acum să ajungă pe parcursul a 90 de bătăi într-un minut. O altă adaptare este lărgirea interiorului ventriculelor (dilatare) pentru a avea spațiu și sângele care rămâne și cel care intră la bătaia următoare. Inima încearcă să își crească puterea cu care trebuie să împingă sângele, acum în cantitate mai mare, prin îngroșarea pereților ventriculari (hipertrofie).
Simptomatologie
La un moment dat însă adaptarea este depășită și apar manifestări grave. Din cauza sângelui rămas în inimă la finalul unei bătăi, sângele care vine de la organe și care ar trebui să intre în inimă la începutul bătăii următoare, întâmpină dificultăți și intră doar parțial. Restul rămâne în organe și în venele de pe traseu și produce manifestări specifice: cel din plămâni produce dificultăți de respirație și pacientul obosește mai repede. Cel din ficat face ca acesta să-și mărească dimensiunile iar lichidul în exces din venele de pe traseu își caută loc în diverse spații, cum ar fi sub piele, în special sub cea de la nivelul gambelor, când acestea apar umflate, situație pe care o numim edem. Lichidul în exces se poate acumula și în jurul inimii - accentuând dificultatea acesteia de a bate corespunzător, în jurul plămânilor - îngreunând și mai mult respirația, în abdomen - cu mărirea dimensiunilor acestuia.
Patogenie
Există o multitudine de cauze care contribuie la apariția insuficienței cardiace. Unele afectează mușchiul (ca în exemplul de mai sus): infarctul miocardic - în urma căruia o parte din mușchi moare - diverse bacterii și virusuri, anumite substanțe toxice sau boli ale nervilor. Altele afectează umplerea cu sânge sau golirea celor patru camere ale inimii: hipertensiunea arterială, stenoza aortică, insuficiența mitrală și unele malformații de la nivelul inimii. Alte cauze pot fi tulburările de ritm, diabetul și anemiile cronice.
Tratamentul este în principal medicamentos și ajută la ameliorarea simptomelor, dar roluri importante au și exercițiul fizic, dieta și renunțarea la fumat.
Dr. Bianca Hanganu