Am înţeles ce faceţi, vă cer să fac parte din grupul vostru!

Un misionar povesteşte o întâmplare petrecută în localitatea Sinbaog din Guineea. O mare parte din populaţia acestei localităţi trăia cu mei, o plantă asemănătoare grâului, dar rezistentă la condiţiile de secetă ale Africii. Cu toate că această plantă era rezistentă, oamenii se confruntau cu pierderea recoltei din cauza secetei prelungite şi a lăcustelor. Tot în această localitate, oamenii trebuiau să folosească apa dintr-o adâncitură între dealuri, asemenea unui mic lac unde se aduna apa de ploaie. Acest ochi de apă era şi locul în care animalele veneau pentru a se adăpa şi pentru a se răcori scăldându-se. Insalubritatea apei era cauza îmbolnăvirilor dese de febră, dizenterie şi infectarea cu un vierme foarte fin şi lung de circa un metru, viermele de Guineea, care intra sub pielea omului, provocând dureri şi ameţeli greu de suportat. Toţi cei care se îmbolnăveau erau ţintuiţi la pat pentru o perioadă lungă de timp.

Pasquale, un tânăr al acelei localităţi, s-a gândit într-o zi să fondeze un grup, "Grupul Misionar", cu scopul de a-i ajuta pe oameni să găsească apă potabilă şi să-i susţină pe cei bolnavi muncind în locul lor. Pentru că întâlnirile grupului aveau loc la misiune, unul dintre oamenii de frunte ai localităţii, sever şi violent, nu a văzut cu ochi buni înfiinţarea acestui grup şi a început să aducă multe acuze şi vorbe urâte împotriva acestuia.

La scurt timp, acest om a fost infectat de viermele de Guineea, s-a îmbolnăvit grav şi a căzut la pat. Sofia, soţia lui, care era singură şi neajutorată, a început să se plângă: "Este timpul semănatului, dacă nu voi semăna meiul vom muri de foame". Contrar voinţei soţului, ea a mers la Pasquale şi i-a spus: "Soţul meu este grav bolnav! Meiul nu este semănat! Vino cu grupul tău pentru a cultiva câmpul meu şi veţi fi plătiţi!"

Tinerii au mers, au arat, au semănat şi, când au terminat, i-au spus celui bolnav: "V-am făcut un cadou! Multă sănătate!" După ce s-a însănătoşit, a venit la misiune şi i-a spus umil lui Pasquale: "Am înţeles ce faceţi! Am fost nedrept cu voi, dar acum vă cer să fac parte din grupul vostru pentru a-i ajuta pe cei încercaţi".

Fiecare om care iubeşte şi se gândeşte la aproapele simte nevoia să ajute şi să se implice în binele celuilalt. Multe lucruri bune pot fi făcute în mod sporadic şi separat, dar unitatea unui grup şi scopul comun aduc de cele mai multe ori rezultate extraordinare.

Tânărul Pasquale a înţeles acest lucru şi a fondat un grup misionar în care oamenii, pe lângă momentele de rugăciune din misiune, erau interesaţi să contribuie la susţinerea semenilor aflaţi în suferinţă. Oricine priveşte un astfel de grup, chiar dacă la început este suspicios, cu timpul îşi va schimba părerea şi va aprecia bunătatea şi angajarea oamenilor pentru binele semenilor.

Dacă anul trecut Centrul Misionar Diecezan a reuşit să-i susţină pe misionari în munca lor plină de provocări şi încercări, o datorează faptului că a început să fie înconjurat de un număr frumos de persoane, de un grup misionar. Chiar dacă distanţele sunt mari, chiar dacă persoanele nu se cunosc şi nu funcţionează în mod organizat, scopul de a ajuta îi uneşte pe toţi.

La începutul acestui nou an, la 6 ianuarie, Biserica sărbătoreşte o zi deosebită: Ziua Mondială a Copilăriei Misionare. Această zi vrea să arate lumii întregi că mulţi copii din lume s-au unit şi doresc să-i ajute pe semenii lor în mod organizat. Se roagă, lucrează şi ajută împreună copiii din Africa, Asia, America Latină şi Europa care au nevoie de ei. Copiii ajută copiii este sloganul acestui grup misionar.

Fie ca anul pe care îl începem să ne găsească mai uniţi şi implicaţi în dorinţa de a-i ajuta pe semenii noştri. Doar împreună putem schimba viaţa aproapelui. Un an nou binecuvântat!

Pr. Florin-Petru Sescu