Las Lajas

În anul 2007, mai multe ziare din Columbia au realizat un sondaj pentru a alege cele şapte minuni ale acestei ţări. Sanctuarul Las Lajas a obţinut locul al doilea (după catedrala de sare din Zipaquirá).

Încă din secolul al XVIII-lea Las Lajas este un loc de pelerinaj situat între două văi abrupte, deasupra apelor râului Guaitara, care formează un canion de o rară frumuseţe, la 7 km de oraşul Ipiales, în regiunea Narino, la graniţa dintre Columbia şi Ecuador.

Istoria sanctuarului începe la 16 septembrie 1754, când o femeie indiană băştinaşă, Maria Mueses de Quioones, şi fiica ei, Rosa, pe care o purta în braţe, au fost prinse de o puternică furtună chiar în momentul în care treceau prin acest canion. De frică, au căutat să se refugieze la marginea cărării, într-o mică grotă săpată în piatra muntelui. Spre surprinderea mamei, fata, care până atunci nu vorbise niciodată, îi atrage atenţia cu aceste cuvinte: "Mă cheamă doamna de acolo... şi are un copil în braţe", arătând cu degetul spre o pictură apărută pe o piatră, imagine care părea luminată de două lumânări. Mama s-a speriat văzându-şi fiica pentru prima dată vorbind. Ajungând în satul ei, Potosi, a povestit cele văzute, dar nimeni nu o credea, deşi toţi auzeau fetiţa vorbind. Câteva zile mai târziu, Rosa a dispărut de acasă. După îndelungi căutări a fost găsită în faţa aceleiaşi grote, aducând flori şi lumânări. Mama, ajungând aici, a văzut şi ea de data aceasta chipul Fecioarei şi al copilului.

Într-o altă zi, Rosa a văzut imaginea Fecioarei cu pruncul astfel: îmbrăcată într-o haină roz, ornată cu flori aurii, deasupra purtând o mantie împodobită cu stele, având o înălţime de circa 1,40 metri, pictată pe o piatră plată. Cu mâna dreaptă Maria oferea un rozariu sfântului Dominic, care stătea în genunchi alături, iar pruncul îi oferea un cingul sfântului Francisc. Raze luminoase înconjurau chipul Fecioarei şi al copilului. Consemnarea acestui fapt a fost făcută în jurnalul său de către fratele Juan de Santa Gertruda, care a vizitat locuri importante din America de Sud între anii 1756 şi 1762.

Imaginea Mariei din Las Lajas, fiind gravată pe o piatră, a fost supranumită "Fecioara de pe stâncă".

Îndată, pe pantele abrupte, a fost construită o biserică, devenind rapid important centru de pelerinaj pentru Columbia de Sud şi Ecuador. Această primă biserică a fost ridicată în locul unde fetiţa Rosa şi-a căpătat graiul.

Ulterior, între anii 1916 şi 1949, simţindu-se necesitatea unui sanctuar mai mare, s-a ridicat actualul impresionant edificiu. Construit deasupra unei văi adânci, este supranumit "Miracolul lui Dumnezeu deasupra prăpastiei", şi chiar pare că pluteşte deasupra văii formate de râul Guaitara.

Poziţia şi forma sanctuarului sunt de-a dreptul uimitoare. Pentru a ajunge la biserică trebuie urcată o pantă abruptă (270 de scări) şi apoi se trece peste un pod de piatră, înalt de 50 m, larg de 17 m şi lung de 20 m. De la bază şi până în vârful turnului, ansamblul arhitectural măsoară 100 m. În interior sunt trei navate, iluminate prin vitraliile realizate de italianul Walter Wolf.

În anul 1954, sanctuarul a primit titlul de "basilica minor".

Peretele de fond al bisericii este constituit de stânca originală a canionului pe care se mai poate observa pictura veche, realizată de un pictor anonim pe o piatră Laja (de unde şi numele sanctuarului), a Fecioarei cu Rozariul.

Pe drumul ce urcă la sanctuar se pot vedea mii de ex-voturi lăsate de pelerini pentru diferite intenţii.

Pr. Iosif Dorcu