Sfânta Scriptură

- Edith Pintea (Arad). "Fenomenele cutremurătoare ce apar după trâmbiţarea celui de-al cincilea înger nu vor atinge pe oamenii care au pecetea lui Dumnezeu pe frunte (Ap 9,4), adică pe cei convertiţi? În analogie cu Cartea Exodului, unde cei însemnaţi nu sunt atinşi de plăgile care lovesc ţara Egiptului. În ce constă pecetea lui Dumnezeu?"

Secţiunea celei de-a cincea trâmbiţe descrie activitatea forţelor demoniace în desfăşurarea istoriei. Căzut din zona transcendentă, demonul are o rază de acţiune limitată ("pământ, abis"), cunoscută oamenilor doar în mod obscur ("fum"). Activitatea lui, permisă de Dumnezeu ("i s-a dat cheia"), cunoaşte momente de intensitate variabilă, în funcţie şi de colaborarea umană (activitatea distructivă a lăcustelor se limitează la cinci luni, martie-august, sezonul unei vegetaţii complete). Violenţa şi devastarea provocate de forţele demoniace sunt prezentate în forme variate: război ("cai pregătiţi de luptă, care de luptă, platoşe"), setea de putere ("coroane ca de aur, feţe ca ale oamenilor"), seducţia feminină ("părul de femeie"), cruzimea în relaţiile sociale ("dinţi de leu"), violenţă unită cu perfidie ("coada scorpionului"). Inspiratorul tuturor acestor rele este "Abaddon-Apollyon" = "exterminatorul". În tradiţia vetero-testamentară apare împreună cu moartea (Şeolul, mormântul: Prov 15,11; Ps 88,12), iar în literatura rabinică indică o parte a Gheenei. Pecetea sau sigiliul lui Dumnezeu este semnul apartenenţei la Dumnezeu prin credinţă şi sacramente.

Pr. Alois Bulai