Milostivirea divină, calea veşnicei copilării

Copilăria este perioada în care fiecare persoană, aflată la începutul vieţii sale, are nevoie de protecţie şi formare de la cei în grija cărora se află.

Pe plan spiritual, omul se poate bucura de aceste beneficii din partea părintelui ceresc, Dumnezeu, şi nu numai o perioadă din viaţă, ci permanent.

În jurnalul său, sfânta Faustina Kowalska îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că a binevoit să ne primească, prin har, printre copiii săi (Micul jurnal, 1819). Acest har îl primeşte fiecare creştin la Botez şi poate fi menţinut prin primirea sfintelor sacramente, în spirit de credinţă. Prin rugăciunea creştinilor, razele iubirii milostive divine se pot răsfrânge şi asupra celor care nu-l cunosc pe Cristos (Micul jurnal 1216).

Un copil ne arată care sunt caracteristicile unui adevărat şi profund raport al omului cu Dumnezeu: fragil şi neputincios prin propriile forţe, copilul se abandonează şi cere, cu toată încrederea, ajutor. Această atitudine estompează grija excesivă pentru viitor, dar şi preocuparea pentru trecut, concentrându-se pe trăirea clipei prezente în conformitate cu voinţa divină (Micul jurnal 333). Pentru aceasta, simplitatea şi umilinţa sunt caracteristici indispensabile pentru suflet.

"Vreau ca tu să fii foarte mică, căci atunci când eşti mică, te port lângă inima mea" (Micul jurnal 1481).

Celina Romila