Poezii creștine
În fața Fecioarei Maria
La tine vin, Marie, la cine aș veni?
În luna asta verde, cu flori de iasomii,
Să-ți fac o rugăciune, să stau pe gânduri sfinte,
De tine s-au spus multe și tot mai sunt cuvinte.
În ochii tăi văd cerul, doar har și îndurare,
Pe chipul tău cel candid, lumina ca din soare,
Iar mâinile-ți întinse mă-mbie ca să vin
Să mă-nfășori cu totul în nimbul tău divin.
Ești fiica predilectă a Tatălui din cer,
Ești mama lui Isus. Oh, ce adânc mister!
Mireasă ești, Marie, a Duhului Preasfânt,
Cu cine să te-asemăn și cum să te mai cânt?
Imaculată floare, cu-atâta înzestrare,
Fecioară și-nainte, și după întrupare,
Cu trupul ridicată de îngeri sus în cer,
De jos, eu te contemplu, un simplu efemer.
Nu mă lăsa, Marie, în valea cea de vină,
Cu mine lumea-ntreagă te roagă și suspină,
Ridică-mă la tine, în cerul unde ești
Să simt, Marie scumpă, ce mult tu mă iubești.
Pr. Cristian Diac
* * *
Dinarii
Dinarii primiți i-ai folosit din plin
Prin foame și sete, neasemuit chin;
Lăsând în urma ta un lan mult mai minunat
Cu bobul de aur, doar bun de secerat.
Secerătorii vin la muncă grăbiți
Și rămân cu toții așa de mult uimiți,
Când văd rodul muncii-ți prea istovitoare,
În leagăn de vânt și-n zâmbet de soare.
Abia acum pricep cine ești și-ai fost,
Muncind acel ogor cu-al vieții tale cost,
Ca turma să ți-o saturi precum un bun păstor
Și-apoi, cu drag, s-o-ndrepți spre nesecat izvor.
Bucură-te, Antoane, de-așa rod bogat
Pe câmpul credinței și c-ai acceptat
Să primești zâmbind al groazei potir,
Fără remușcare, și să mori martir.
Cu drag venim la tine, scump părinte,
Cu suflet smerit, inimă fierbinte,
Și te rugăm adânc să fii mereu cu noi
Până-n ziua mare, ziua de apoi.
N.L., Butea