Un an de la beatificare

Invitaţia episcopului martir, fericitul Anton Durcovici

"Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!" (Mt 16,24)

Exemplul şi dăruirea păstorului nostru iubit, episcopul Anton, declarat fericit de către Sfântul Părinte papa Francisc, prin trimisul său special cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în ziua de 17 mai 2014, continuă să ne umple inima de admiraţie şi de bucurie şi ne obligă să nu uităm chemarea pe care o adresează tuturor. Este invitaţia pe care o face Isus şi pe care a primit-o şi împlinit-o vrednicul nostru păstor, fapt pentru care a fost recunoscut şi declarat fericit. El, iubindu-ne - precum a făcut Cristos cu ucenicii săi -, ne-a iubit până la sfârşit, oferindu-se pe sine, ca un bob de grâu, să fie aşezat sub brazda pământului din Sighet, ca să aducă rod de sfinte binecuvântări şi daruri, lumină pentru paşii noştri pe drumul credinţei.

Ca păstor al diecezei noastre, chemat să conducă barca Bisericii în timp de furtună, a ştiut să stea ferm la cârma ei şi a ţinut să-i încurajeze pe preoţi şi pe credincioşi să rămână fideli chemării lor, până când întunericul şi greutăţile vor trece, şi vor veni timpuri mai bune pentru încercatul popor credincios şi evlavios din dieceza şi din ţara noastră.

Furtuna a făcut multe victime, poporul creştin a suferit din cauza valurilor năprasnice ale persecuţiilor şi închisorilor, mulţi au fost sacrificaţi de către propagandiştii comunismului ateu şi ai întunericului, dar Biserica nu a fost înfrântă, barca Bisericii nu a naufragiat, ci a ieşit victorioasă, ajungând la liman, la dorita libertate şi demnitate atât de mult aşteptată.

Simţim fără încetare îndemnul lui Cristos, marele preot, altar şi jertfă, care s-a oferit pe sine pentru întreaga lume, de a merge cu încredere după el, purtându-ne cu mult curaj crucea cea de toate zilele şi, desigur, am avut mereu înaintea ochilor exemplul păstorului nostru Anton, care a voit să meargă înaintea turmei, ca un miel nevinovat, care a fost sacrificat. El, episcopul şi păstorul cel bun, alături de ceilalţi păstori din ţara noastră, alături de marii ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice, alături de alţi episcopi şi preoţi din celelalte dieceze, s-a oferit pe sine pentru libertatea şi fericirea noastră.

Amintirea lui, rămasă mereu vie, recunoaşterea sacrificiului său din partea Sfântului Părinte, ca erou şi martir, declararea de fericit, la 17 mai 2014, confirmă că Dumnezeu nu uită "pe cel care se încrede în el", căci "toţi cei care-l caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic" (Ps 33,10), chiar dacă trebuie să moară, iar acest lucru constituie pentru noi toţi un motiv de mare bucurie, un semn şi argument al iubirii divine şi o chemare la curaj şi speranţă.

Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

Ziua de duminică, 17 mai 2015, când se împlineşte un an de la marea celebrare din centrul diecezei noastre, în prezenţa miilor de pelerini veniţi de pretutindeni, a autorităţilor centrale şi locale, precum şi a atâtor preoţi şi oaspeţi de seamă din ţară şi străinătate, trebuie să rămână pentru noi o zi memorabilă şi un adevărat motiv de sărbătoare.

Toate comunităţile parohiale, toate mănăstirile şi casele de formare pastorală şi spirituală, toate instituţiile academice şi şcolile din teritoriu vor acorda acestei zile o atenţie deosebită şi toţi sunt chemaţi să dea curs invitaţiei noului nostru fericit Anton şi dorinţei noastre de a ne apropia de el, cu rugăciuni speciale, cu o novenă de pregătire în toate bisericile şi capelele din dieceză, şi cu mare încredere şi speranţă să ne deschidem sufletul şi inima pentru a primi chemarea sa la o mărturie vie de credinţă.

În comunităţile care au beneficiat de prezenţa episcopului Anton, consacrându-le altarul şi biserica, precum şi în alte centre importante din alte părţi sau din dieceză, postulatorul cauzei fericitului Anton, pr. decan şi capelan Isidor Iacovici, împreună cu vicepostulatorul, pr. prof. dr. Fabian Doboş, vor prezenta noi date şi iniţiative pentru continuarea formalităţilor legate de popularizarea cauzei şi derularea procesului de recunoaştere a fericitului nostru ca sfânt al Bisericii locale.

Ne bucurăm să-i ştim şi să-i simţim alături pe toţi cei din Arhidieceza de Bucureşti - arhiepiscop, preoţi şi credincioşi - ca şi pe cei din Austria - din comunitatea de naştere a episcopului nostru, Bad Deutsch-Altenburg, sub coordonarea pr. decan Pavel Balint - în acest demers de retrăire cu vie însufleţire a momentului declarării de fericit a episcopului martir Anton şi de unire în rugăciune pentru implorarea milostivirii lui Dumnezeu în recunoaşterea sa ca sfânt al Bisericii noastre.

În Iaşi, la catedrala noastră episcopală, se va celebra aceeaşi novenă prescrisă şi difuzată de centrul de promovare al cinstirii şi venerării fericitului Anton, iar în ziua de 17 mai, la ora 11.00, va avea loc o celebrare solemnă pontificală, cu participarea preoţilor şi a seminariştilor de la Institutul Teologic, a tuturor comunităţilor parohiale din Iaşi, a caselor călugăreşti, a celorlalte instituţii de caritate, asociaţii şi şcoli şi a întregului popor creştin din oraşul nostru.

Celebrarea se va încheia cu o procesiune cu noua statuie a fericitului Anton, alături de relicvariu, memorial al testamentului său. Statuia, pregătită special de pr. paroh Iosif Dorcu, va fi aşezată apoi lângă altarul central, din catedrala Adormirea Maicii Domnului, unde episcopul nostru martir a celebrat şi a predicat, învăţând şi chemând poporul la urmarea cu fidelitate a lui Cristos, în faţa greutăţilor ce se prevedeau că vor veni, în sintonie cu invitaţia mereu valabilă făcută de însuşi Isus: Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!

Invocând ocrotirea Maicii Domnului, aşa de mult venerată şi iubită de fericitul episcop Anton, adresez un îndemn de suflet pentru toţi fraţii şi surorile noastre de a da ascultare chemării şi mesajului fericitului nostru şi de a primi cu bucurie îndemnul său de suflet preluat de la marele preot Cristos: Cine mă va urma pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii, căci eu sunt lumina lumii (In 8,12).

Cu îmbrăţişarea noastră şi cu implorarea binecuvântării cereşti,

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi