Sfânta Scriptură
* Edith Pintea (Arad). "În Gen 2,7 se spune că Dumnezeu l-a creat pe om din trup și din suflet. Însă, în ultima vreme tot mai des apare în literatură o altă componentă a omului: «duhul». Care este deosebirea dintre suflet și duh și care este rolul fiecăruia?"
Literal, textul biblic spune: "Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul a devenit ființă vie". După mentalitatea ambientului, Dumnezeu este prezentat asemenea unui olar care plăsmuiește din țărâna pământului trupul uman. Pentru ca această statuie să înceapă a trăi este nevoie de suflul lui Dumnezeu, simbolul vitalității comunicate de creator. Ceea ce suflă Dumnezeu în nările omului, "suflarea de viață" este exprimat în textul original prin termenul "nüsämâ", folosit numai pentru Dumnezeu și om și arată conștiința de sine, capacitatea de a se cunoaște și de a se judeca, libertatea creativă, puterea de introspecție și de intuiție, spre deosebire de termenul generic "nepes", folosit și pentru animale, care indică principiul vital. Terminologia cu trup, suflet, duh apare odată cu întâlnirea Bibliei cu cultura greacă. La întrebarea dv. care este deosebirea dintre..., răspunsul oferit de cultura actuală este următorul: sufletul este elementul de origine divină, imaterial, substanțial și rațional care dă forma individuală, personală, liberă și nemuritoare a ființei omenești, prin care se distinge atât de Dumnezeu, cât și de celelalte creaturi; duhul se referă înainte de toate la ființa supranaturală, imaterială. În credința creștină este Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi. În limbajul obișnuit indică și sufletul, spiritul unei ființe.
Pr. Alois Bulai