Credinţa lui Moise

Moise este personajul cel mai cunoscut şi mai semnificativ al istoriei poporului lui Israel. Prin mijlocirea sa au fost eliberaţi evreii din robia egipteană şi tot prin el poporul ales a primit tablele legii pe muntele Sinai, ca semn al alianţei şi al alegerii lui Israel drept naţiune sfântă a Domnului. Moise, slujitorul fidel al Domnului şi conducătorul lui Israel, s-a evidenţiat şi prin credinţa sa puternică şi statornică în Iahve eliberatorul.

Cartea Exodului oferă o descriere a vieţii lui Moise. Acesta provenea dintr-o familie de evrei din tribul lui Levi. Din cauza persecuţiei faraonului, care decretase exterminarea nou-născuţilor evrei de parte bărbătească, pruncul Moise este abandonat într-un coş pe fluviul Nil. În mod providenţial însă, copilul este salvat de fiica faraonului şi crescut apoi la curtea regală. Odată ajuns la maturitate, Moise îşi dă seama de asuprirea şi condiţia mizeră în care se aflau fraţii săi. A urmat un moment decisiv în existenţa sa, chemarea din partea lui Dumnezeu. Acesta îi porunceşte să îl scoată pe Israel din ţara robiei şi să îl conducă la libertate, adică la slujirea Dumnezeului unic şi eliberator. Moise duce la îndeplinire misiunea încredinţată: poporul va trece nevătămat prin mare, va traversa pustiul, va încheia cu Domnul cea mai importantă alianţă şi va intra în ţara făgăduită.

În ceea ce priveşte credinţa marelui conducător şi păstor, iniţial aceasta a fost plină de întrebări. Începuturile ei sunt marcate de întâlnirea impresionantă şi cutremurătoare de pe Horeb, muntele sfânt. Acolo, Dumnezeu apare într-un rug aprins, iar Moise are privilegiul de a-l vedea şi de a vorbi cu el. Într-o primă fază, atunci când vocea din rug îl cheamă pe nume, Moise răspunde prompt: "Iată-mă!", arătându-şi disponibilitatea. Mai apoi însă vine o avalanşă de întrebări. Moise se consideră nepotrivit pentru misiunea eliberatoare (cf. Ex 3,11); se scuză că nu ştie să vorbească, cere un semn, vrea să cunoască numele celui care îl trimite (cf. Ex 3,14-15). Toate acestea denotă dificultatea în a înţelege şi accepta planul lui Dumnezeu. Până la urmă, Moise îşi va da asentimentul şi va demonstra încredere în cuvântul şi puterea Domnului.

Credinţa lui Moise iese în evidenţă dacă se confruntă cu murmurul constant al poporului în peregrinarea din pustiu. În faţa încăpăţânării şi a lipsei de credinţă a evreilor, Moise este convins că Dumnezeu conduce destinele lumii. Este sugestiv gestul extrem al lui Moise atunci când, coborând de pe munte şi văzând viţelul de aur (indiciu al tendinţei de a avea un dumnezeu ce se poate manipula), sparge tablele legii, semn că alianţa dintre Iahve şi poporul său s-a destrămat.

Având înaintea ochilor modelul lui Moise, putem verifica credinţa noastră cu dubiile ei. Chiar dacă apar întrebări, chiar dacă nu înţelegem cine este Dumnezeu şi care sunt planurile sale, e nevoie de adeziune şi disponibilitate în a împlini voinţa sa sfântă.

În acelaşi timp, ar fi necesar să revizuim atitudinea faţă de idolii noştri, faţă de "viţeii de aur" pe care îi fabricăm în mod constant. În ciuda faptului că Dumnezeu pare să fie uneori distant, să ne străduim să recunoaştem prezenţa şi intervenţia lui în viaţa noastră. Moise să fie exemplu de încredere în Dumnezeu, cel care conduce pe fiecare om în pelerinajul pământesc către libertatea autentică şi viaţa adevărată.

Pr. Iulian Faraoanu