Alois Guanella

"Doamne, tu eşti speranţa mea, în tine mi-am pus încrederea din copilărie". Acest verset din Psalmul 70 descrie cel mai bine ceea ce-i uneşte pe noii sfinţi canonizaţi de papa Benedict al XVI-lea în ziua de 23 octombrie. Printre aceştia se numără şi sfântul Alois Guanella (1842-1915), fondatorul Congregaţiei "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe", care activează şi în România (Iaşi, Şcheia şi Sagna). La eveniment a participat şi un grup de persoane din Dieceza de Iaşi.

Alois Guanella s-a născut la 19 decembrie 1842, în Fraciscio (Italia), o localitate din munţii Alpi, situată la mică distanţă de graniţa cu Elveţia.

Familia i-a transmis majoritatea lecţiilor pe care le va pune în practică pe parcursul apostolatului. La vârsta de 12 ani intră în seminar, iar în anul 1866 este sfinţit preot.

În primii ani ai misiunii preoţeşti slujeşte în diferite parohii din Dieceza de Como. Datorită unor circumstanţe ajunge la Torino, unde-l întâlneşte pe Don Bosco. Sub îndrumarea acestuia, în anul 1875 depune voturile temporare în "Societatea Saleziană". Tot la Torino a avut ocazia de a admira activitatea sfântului Iosif Cottolengo, un veritabil slujitor dedicat celor defavorizaţi. Este rechemat în pastoraţie de episcopul din Como, în anul 1878. Sensibil la suferinţele celorlalţi, înfiinţează o congregaţie. Nucleul iniţial a fost constituit din câteva persoane, la Pianello (Como), care se ocupau deja de cei săraci la venirea sa ca paroh. Primele sale case de caritate au fost denumite "Casele Providenţei".

În timpul vieţii sale, Italia a suferit numeroase frământări sociale. O lege a statului italian din anul 1866 a decretat abolirea tuturor ordinelor călugăreşti. Guanella a fost considerat un pericol, mai ales de către grupările anticlericale şi cele socialiste.

Opera fondată de el se va extinde mai întâi în Italia, iar ulterior în diferite locuri din lume, astăzi fiind prezentă pe trei continente. Prima congregaţie fondată de el, "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe" (1886) s-a dezvoltat rapid, mai târziu fiind instituită şi ramura masculină, "Slujitorii Carităţii" (1908). Aceste două congregaţii continuă, asemenea fondatorului lor, munca în favoarea celor defavorizaţi.

Mesajul şi gândirea sfântului Alois Guanella sunt conţinute în scrierile sale, semnificative fiind Andiamo al Padre ("Să mergem la Tatăl") şi Il Fondamento ("Fundamentul").

A murit la 24 octombrie 1915, la Como. Trupul său a fost aşezat în sanctuarul "Preasfânta Inimă" din aceeaşi localitate.

Activitatea depusă în slujba carităţii a fost recunoscută de Biserică prin beatificarea sa din anul 1964, de către papa Paul al VI-lea, iar în acest an, la 23 octombrie, prin canonizarea celebrată de papa Benedict al XVI-lea, la Roma.

Sfinţenia lui Alois Guanella nu constă numai în perfecţiunea morală, ci cuprinde întreaga sa participare la caritatea imensă a lui Dumnezeu şi încrederea totală în providenţa lui. Într-una dintre scrieri notează: "Iubirea arzătoare a lui Dumnezeu produce caritatea faţă de semenii noştri, pentru că această iubire nu poate fi separată de iubirea faţă de aproapele".

"Recunoaşterea sfinţeniei părintelui Alois Guanella - spunea sora Serena Ciserani, superioara generală a congregaţiei - este un dar de speranţă oferit tuturor celor "mici" ai lumii, pentru că în el pot găsi un mijlocitor în cer pentru consolarea şi mângâierea inimii lor. El ne îndeamnă să mergem mai repede pe cărările înflorite ale carităţii guaneliene, pentru a nu-i lăsa singuri pe bolnavii care caută sănătatea, inimile frânte care doresc să fie consolate, pe cei îndureraţi care au nevoie de tandreţe, pe cei care plâng şi sunt însetaţi după un zâmbet".

Silviu Salca