Anul Credinţei

"Porta fidei (Poarta credinţei)", astfel se intitulează scrisoarea apostolică a papei Benedict al XVI-lea publicată luni, 17 octombrie, prin care se anunţă proclamarea Anului Credinţei începând cu 11 octombrie 2012, în cea de-a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II. Tot atunci se vor împlini 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, iar în aceeaşi lună va fi şi Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor, cu tema "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine". Papa recomandă Catehismul Bisericii Catolice pentru redescoperirea conţinuturilor credinţei. Despre semnificaţia acestei iniţiative, care se va încheia la 24 noiembrie 2013, redăm o parte a răspunsurilor oferite la Radio Vatican de Mons. Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti (Italia), intervievat de Amedeo Lomonaco.

- Ce reprezintă Anul Credinţei?

Este un timp al redescoperirii avântului misionar al Bisericii care se naşte din bucuria de a fi întâlnit darul lui Dumnezeu şi din dorinţa de a comunica această bucurie tuturor şi în special acelora care par a fi departe, indiferenţi, distraţi sau care nu cunosc marele dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut în Cristos. Aşadar, un an în care să se celebreze credinţa, dar şi un an în care să se ofere credinţa, să se mărturisească în mod credibil, cu reînnoit avânt şi convingere, pentru ca poarta credinţei să se deschidă pentru toţi aceia care, cu libertatea şi onestitatea inimii, sunt în căutare.

- Pentru a parcurge această cale - spune Sfântul Părinte - este necesară cunoaşterea conţinutului credinţei, pentru a adera cu inteligenţă şi voinţă la ceea ce propune Biserica...

Sfântul Părinte atrage atenţia asupra necesităţii ambelor operaţiuni: este necesar ca aceia care cred şi aceia care sunt în căutare să cunoască în profunzime conţinuturile credinţei. În acest sens, papa aminteşte Catehismul Bisericii Catolice şi, pe de altă parte, indică faptul că acest conţinut al credinţei trebuie parcurs pe o cale a libertăţii, punând în joc propria persoană. Cred că este foarte frumoasă şi atenţia faţă de acest al doilea aspect, pentru că pune în lumină importanţa pe care fiecare, în propria libertate, se pune în joc pe sine, prin acceptarea şi curajul credinţei.

* * *

"Vom avea ocazia de a mărturisi credinţa în Domnul Înviat în catedralele noastre şi în bisericile din toată lumea; în casele noastre şi în familiile noastre, pentru ca fiecare să simtă puternică exigenţa de a cunoaşte mai bine şi de a transmite generaţiilor viitoare credinţa din totdeauna" (Porta fidei, 8).