Timp pentru convertire

Conform Mons. Egon Kapellari, vicepreşedinte al Conferinţei Episcopilor Austrieci, Postul Mare ne cheamă la convertire constantă la iubirea lui Dumnezeu. Episcopul susţinea aceasta într-un interviu acordat anul trecut agenţiei Zenit, din care redăm o parte.

- Pentru ce în Postul Mare suntem chemaţi la convertire? Nu se poate să ne comportăm pur şi simplu ca nişte persoane bune care nu supără pe nimeni?

Fără îndoială, e pozitiv faptul de a încerca să fim o persoană corectă sau, aşa cum spuneţi dumneavoastră: "o persoană bună". Nu numai că e un lucru bun a încerca să te înţelegi cu ceilalţi într-o perioadă în care mulţi caută să atragă atenţia printr-un comportament agresiv. Acest lucru e valabil mai ales pentru creştini. De aceea, sfântul Paul a scris: "Aveţi în vedere să faceţi bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii" (Rom 12,17b-18).

Totuşi Isus îi încurajează pe discipolii săi să nu rămână pur şi simplu imobili în această corectitudine, ci să aspire la o "dreptate mai mare". Aşa îl auzim predicând în capitolul al şaselea din Evanghelia după sfântul Luca... Cu aceasta e clar în ce mod trebuie să ne convertim: încontinuu. Suntem chemaţi să devenim vizibili prin milostivirea universală a lui Dumnezeu care nu se opreşte la marginile dreptăţii schimburilor şi ale utilităţilor. De exemplu, trebuie să fim în mod decis prieteni ai vieţii umane în toate dimensiunile sale: prieteni ai celor care s-au născut şi ai celor care încă nu s-au născut, ai dezmoştenitului şi ai neputinciosului, ai celor care suferă fără vină şi ai celor care sunt vinovaţi, ai vieţii pământeşti şi ai vieţii veşnice. O atare angajare care nu vrea să nege nimănui înţelegere şi iubire poate fi şi rău interpretată şi să întâlnească obstacole. Creştinii nu trebuie să aspire la această opoziţie, dar trebuie să ţină cont de ea.

- În ce constă "secretul" Postului Mare?

El trebuie să ne facă mai umani, deoarece ne conduce mai aproape de Cristos. Prin rugăciune, post şi acţiuni de milostivire ne cufundăm în marele mister al Paştelui: "Cristos îi iubeşte pe ai săi, care erau în lume şi le arată iubirea sa până la sfârşit" (cf. In 13,1). Vrem să fim vigilenţi pentru vestirea morţii şi învierii lui Isus. Nici o viaţă umană nu este aşa de întunecată, aşa de lipsită de semnificaţie, aşa de greşită şi fără Dumnezeu încât să nu poată fi atinsă, îmbrăţişată şi vindecată complet de iubirea lui Dumnezeu. Convertiţi-vă la această iubire!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu