Apostolul neamurilor (XVII)

Râvna pentru "omul nou"

"Lăsaţi-vă de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare. Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu îndreptate şi în sfinţenia adevărului" (Ef 4,22-24).

Scrisoarea către Efeseni conţine "sinteza cea mai vastă a învăţăturii sfântului Paul", aceea a suveranităţii universale a lui Cristos, acelaşi pentru toţi, fie evrei, fie păgâni, creator al unicului popor al lui Dumnezeu, Biserica, trupul său tainic.

În prima parte, cea doctrinară, apostolul prezintă descoperirea misterului lui Cristos (primele trei capitole): Cristos s-a jertfit pentru mântuirea tuturor; partea a doua, cea morală (celelalte trei capitole), se referă la trăirea misterului lui Cristos în Biserică, cu grijă pentru unitatea ei, în diversitatea carismelor, descrisă în capitolul al patrulea.

Un contrast grăitor este evidenţiat prin omul cel vechi, al păcatului, şi omul cel nou, creat după asemănarea lui Dumnezeu, în dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru această devenire este necesară îndepărtarea falsităţii ("fiecare să spună fratelui său adevărul" - 4,25), iertarea ("să nu apună soarele peste mânia voastră" - 4,26), munca cinstită ("cel care a furat să nu mai fure" - 4,28) şi renunţarea la orice vorbă rea (4,29).

Cu inimă mare de adevărat duhovnic, apostolul îi îndeamnă pe fiii săi sufleteşti: "Fiţi imitatorii lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi, şi trăiţi în iubire, după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă" (5,1-2).

A trăi în iubire, scrie apostolul, este sinonim cu a umbla ca fii ai luminii, în bunătate, dreptate şi adevăr. Fiii luminii nu abuzează de vin "în care este desfrânare", ci, "aduc mulţumiri lui Dumnezeu Tatăl, în rugăciuni şi psalmi, în numele Domnului nostru Isus Cristos" (5,20).