Bijghir

Sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului bisericii din Bijghir vor avea loc sâmbătă, 10 august.

Printre satele catolice ce înconjoară oraşul Bacău în partea de răsărit pe drumul Bacău - Vaslui, la 12 km depărtare de oraşul amintit, se află şi satul Bijghir, aparţinând comunei Buhoci. Satul a luat fiinţă probabil în intervalul 1828-1835. Catolicii sunt veniţi în marea majoritate din satul catolic Prăjeşti, statisticile menţionând la început localitatea cu numele de Micloşeşti, de la familia "Miclăuş" cu mare frecvenţă în sat. Actualmente multe familii poartă acest nume şi nu este exclus să fi fost la început o singură sau câteva familii. Aşezarea acestor credincioşi s-a menţionat pe Valea Ulmului datorită râului Ulm care împarte satul în două: partea catolică şi cea ortodoxă, satul având pentru un timp şi denumirea de Ulm.

În Schematismul Misiunii din anul 1850 apare satul Micloceşti cu 324 de credincioşi.

Denumirea de Satu Nou pe care a purtat-o multă vreme apare în anul 1874 în Schematismul Misiunii.

În anii 1871-1872 este specificată existenţa unei biserici din lemn construită de locuitori în anul 1850. Statistica anuală a Parohiei Prăjeşti care administra din punct de vedere creştin-spiritual Satu Nou menţiona în anul 1888 o nouă biserică în construcţie. Aceeaşi statistică pentru prima dată, în anul 1904, menţionează localitatea Satu-Nou Bijghir.

Simpla denumire "Bijghir" a fost folosită de statistica aceleiaşi parohii în anul 1920.

Evoluţia demografică arată o creştere a comunităţii şi la cererea credincioşilor s-a impus constituirea actualei biserici în anul 1958 de către parohul Neculai Ivanciuc.

În anul 1968, episcopul Petru Pleşca, prin decret episcopal, înfiinţează comunitatea Bijghir ca parohie de sine stătătoare, primul paroh fiind pr. Mihai Agiurgioaie. Timp de şase luni a fost construită casa parohială cu cele necesare spre bună administraţie. În anul 2008 satul are 595 de familii cu 2.367 de credincioşi.

De-a lungul timpului, la această parohie au slujit un număr de 15 preoţi (5 parohi şi 10 vicari).

În septembrie 2006 a fost numit paroh părintele Vasile Rediu, decan al Decanatului de Traian. Biserica a fost reînnoită, atât în interior, cât şi în exterior, după cerinţele actuale, impunându-se reparaţii substanţiale pentru înfrumuseţarea lăcaşului închinat sfintei Fecioare Maria Îndurerată cu hramul la 15 septembrie.

Activitatea pastorală a preoţilor care au slujit în comunitate cât şi rugăciunile poporului au oferit Domnului un număr de cinci vocaţii la sfânta Preoţie şi cinci vocaţii la viaţa consacrată.

Împlinirea a 50 de ani de existenţă a bisericii actuale cât şi încheierea lucrărilor de renovare generală împreună cu celebrarea a 40 de ani de la înfiinţarea parohiei oferă un prilej de aducere de mulţumire Domnului pentru harurile primite şi revărsate asupra comunităţii în toată această perioadă.

Pr. Vasile Rediu