Românii catolici din Grecia

Părintele Giorgio Freris, paroh la biserica "Sf. Gheorghe" din Atena, a fost într-o vizită la Iaşi în perioada 15-19 iulie. Sfinţia sa se implică în pastoraţia credincioşilor catolici români din Atena. De aceea l-am invitat să vorbească despre situaţia cu care se confruntă Biserica Catolică din Grecia în faţa valului de imigranţi catolici, dar şi despre situaţia românilor catolici din Grecia.

- Pentru început, părinte, vă rog să vă prezentaţi.
Sunt preotul Giorgio Freris, născut în insula Sira. Provin dintr-o familie catolică, având înaintea mea doi preoţi rude: un frate al bunicii şi un frate al mamei. Sunt preot la Atena şi nu la Sira, unde m-am născut, pentru că, imediat după război, fiind multe vocaţii la Sira, erau admişi la seminar doar trei tineri pe an. Eu nu am fost admis printre primii trei şi, de aceea, am mers la Atena şi am devenit seminarist pentru Dieceza de Atena unde era mare lipsă de seminarişti. Am studiat la Roma şi sunt preot de 44 de ani.

- La noi se cunosc puţine amănunte despre Biserica Catolică din Grecia. Care este situaţia creştinilor catolici din Grecia?
Istoria Bisericii noastre începe în jurul anului 1200. Probabil existau câţiva catolici şi înainte, dar la această dată începe să fie bine organizată. Majoritatea catolicilor erau marinari veneţieni sau genovezi care s-au căsătorit cu femei ortodoxe din Grecia şi s-au stabilit în special în insule şi pe litoralul Greciei. Azi Biserica Catolică din Grecia este organizată în patru dieceze de rit latin (Atena, insula Sira, insula Tinos şi Corfu) şi una de rit bizantin. Arhiepiscop de Atena este Mons. Nicolas Foscolo, un prieten al episcopului dv., Mons. Petru Gherghel. Catolicii sunt răspândiţi în toată Grecia, dar majoritatea sunt la Atena, la Salonic şi în insulele amintite. Ca număr, suntem cam 40.000. Dar azi, datorită imigranţilor, numărul ar fi cam de 350.000. La Atena suntem organizaţi în zece parohii, dar problema grea este lipsa preoţilor. Suntem 16 preoţi, însă activi doar şase, ceilalţi fiind prea în vârstă sau bolnavi.

- Ştim că există mulţi catolici de la noi, din Moldova, în Grecia. Care este situaţia lor din punct de vedere religios?
Mă bucur de această întrebare, pentru că mă ocup în mod deosebit, atât cât pot, de imigranţii români şi albanezi. În Grecia, în ultimii 30 de ani, au intrat peste 300.000 de catolici din diferite ţări: Polonia, Pakistan, Irak, Albania şi, desigur, România. Referindu-mă la cei din România, pot să spun că am o bună impresie, pentru că îi văd foarte practicanţi şi multora le-am celebrat botezul sau cununia. Foarte mulţi sunt din Horleşti, şi de aceea am dorit să vizitez şi parohia lor de origine. Am prezentat situaţia aceasta şi episcopului dvs. şi v-o spun şi pe această cale: e nevoie de un preot român pentru a asista această mulţime de credincioşi, mai ales pentru celebrarea sacramentelor în limba lor proprie şi pentru păstrarea culturii lor. Pentru noi e greu din două motive: lipsa preoţilor şi necunoaşterea limbii române. Mai trebuie să spun că nici românii catolici nu stăpânesc bine limba greacă de la Liturghie şi pentru a se spovedi. Mulţi mi-au spus că abia aşteaptă să vină acasă în concediu pentru a se putea spovedi în limba lor.

- Dacă ar fi un preot român la Atena, ar trebui să străbată toată ţara sau majoritatea sunt concentraţi în jurul Atenei?
Eu vă pot informa doar despre cei din Atena, unde sunt foarte mulţi. Sunt destul de dispersaţi, în funcţie de găsirea unui loc de muncă. Dar şi în alte oraşe sunt parohii, să le spunem "internaţionale", unde participă creştini de diferite limbi şi naţiuni. La Salonic ştiu că mai este o comunitate mare română. Şi să mai ţineţi cont de ceva: nici noi nu suntem pregătiţi să facem faţă acestui mare aflux de creştini care vin la noi.

A consemnat pr. Iosif Dorcu