Artroza, boala cartilajului

Artroza face parte din grupa maladiilor reumatismale. Ea distruge cartilajul articular ducând în timp la anchilozarea articulaţiilor afectate. Cartilajul este ţesutul elastic ce acoperă extremităţile oaselor din articulaţii, iar suprafaţa netedă a acestuia facilitează mobilitatea şi atenuează şocurile. O persoană din şase are această afecţiune.

Artroza determină apariţia unor excrescenţe pe suprafaţa cartilajului, ducând la rigiditatea articulaţiilor însoţită, de cele mai multe ori, de durere. Cele mai afectate sunt: articulaţia umărului, cotului, încheietura pumnului, articulaţia genunchiului şi a gleznei.

Uzura cartilajului

Fiziologic, ţesutul cartilaginos este supus unei regenerări permanente, dar şi unor procese de distrugere care devin predominante o dată cu înaintarea în vârstă şi sub acţiunea radicalilor liberi.

Simptomele artrozei

Durerea, uneori ascuţită, este primul simptom al artrozei. Ea apare la efort sau după o perioadă de repaus fizic (de exemplu, dimineaţa, la trezire). Există şi cazuri (mai rare) în care durerea nu apare în faza incipientă.

Rigiditatea apare în special dimineaţa şi dispare după câteva minute de mişcare. Artroza determină în cazurile grave, pierderea completă a libertăţii de mişcare.

Inflamaţia poate să apară din cauza suprasolicitării articulaţiei.

Depistarea bolii

Pentru depistarea ei sunt necesare analiza sângelui şi examenul radiologic. Uneori, este necesară efectuarea unor examene ceva mai performante, în care se foloseşte scannerul. În cazul în care articulaţia este inflamată, medicul poate efectua şi o puncţie, lichidul urmând a fi analizat în laborator.

Metoda termografică de diagnostic este folosită şi în cazul afecţiunilor articulaţiilor. Creşterea temperaturii reprezintă primul semn al unei boli. Această metodă permite medicului să observe, pe monitorul unui computer, "imaginea termică" a pacientului, să analizeze porţiunile cu temperatură anormală şi, în baza acestor date, starea de sănătate.

Pregătirea pacientului pentru examinarea termografică este deosebit de simplă: un interval de 20 de minute pentru adaptarea la temperatura camerei şi dezgolirea porţiunii corpului cu 5 minute înainte de examinare. Prin metoda termografică se depistează imediat artroza: în cazul acestei afecţiuni, articulaţia este mai rece decât ţesuturile apropiate, reflectând procesul de scădere a circulaţiei. Iar acest lucru apare pe monitor, într-o imagine color, asemănătoare unei fotografii obişnuite.

Tratarea bolii

Medicamentele nu vindecă boala, ci atenuează simptomele, dar au efecte secundare, motiv pentru care trebuie folosite cu prudenţă.

Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): reduc durerea şi inflamaţia, dar trebuie administrate în doze mari şi au efecte secundare neplăcute. De exemplu, sunt necesare 12 tablete de aspirină pe zi, iar pe termen lung, acest fapt duce la apariţia unor afecţiuni gastro-intestinale.

Unguentele antireumatice se aplică pe zonele dureroase de câteva ori pe zi.

Condoprotectoarele sunt medicamente mai noi, care au capacitatea de a influenţa boala în sine.

Respectarea unui regim dietetic este obligatorie în cazul artrozei combinată cu greutate excesivă.

Alte metode folosite sunt kinetoterapia sau gimnastica medicală şi curele balneare. Un remediu clasic îl constituie aplicarea de comprese. Compresele reci se aplică timp de 10 minute pentru a reduce durerea, după care vor fi aplicate compresele calde pentru relaxarea muşchilor din jurul articulaţiei dureroase.

În unele cazuri este nevoie de înlocuirea articulaţiei cu o proteză articulară.

Suplimentele nutritive reprezintă, şi în cazul artrozei, o soluţie care câştigă teren; ele combat durerea, reduc inflamaţia şi, foarte important, nu provoacă afecţiuni gastrice. Deosebit de eficient este suplimentul de seleniu combinat cu zinc.

Uleiul de peşte conţine acizi graşi de tip omega3 care au proprietăţi antiinflamatoare. Din acest motiv, atenuează inflamaţia şi durerea specifice artrozei.

Factori de risc

Principalii factorii de risc sunt: vârsta, traumatismele, ereditatea şi excesul de greutate. Acestora li se adaugă sportul de performanţă, baletul şi munca fizică în condiţii grele. Fumatul determină consumarea seleniului din organism, reprezentând, din acest motiv, un factor de risc deosebit de important în cazul artrozei.

Dr. Doina-Lucia Amza, medic de familie