Cina cea de taină
Cina cea de taină - un tablou pe care deseori îl întâlnim în casele oamenilor; e prezent pe pereții unor biserici; ne este foarte familiar. Care este însă înțelesul profund al acestui tablou? Ce ne spun tabloul în ansamblu și personajele reprezentate? La aceste întrebări și la altele se va încerca un răspuns în cele ce urmează, mai ales că în documentul "Anul Euharistiei: sugestii și propuneri" (Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor) este notat: "Anul Euharistiei poate să ofere un stimulent pentru a scoate în evidență tematica euharistică ce reiese din patrimoniul cultural și artistic, pentru a reflecta asupra ei, pentru a promova cunoașterea ei" (nr. 42) sau: "Cunoașterea tradiției permite să ne dăm seama de accentele «euharistice» care au inspirat producția artistică în perioadele care ne-au precedat și să instaurăm confruntări cu producția contemporană" (nr. 43).
Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci decorează un perete al trapezei Mănăstirii "Santa Maria delle Grazie" din Milano. Este o pictură care are dimensiunile 4,60 x 8,80 m, fiind realizată în perioada 1495-1497. Intenția autorului a fost aceea de a favoriza contemplația: frații dominicani se întâlneau aici pentru a lua masa.
Leonardo a terminat pictura destul de greu (1495-1497) din cauza preocupării sale obsedante pentru găsirea celor mai adecvate chipuri și expresii pentru personajele sale. Se spune că cel mai mult și-a cheltuit timpul pentru a găsi figura lui Isus.
Tematica aleasă nu este nouă, ea este una dintre cele mai frecvente și îndrăgite teme începând de la Giotto. Leonardo a făcut multe studii, cercetări și desene înainte de a ajunge la varianta finală. Într-un desen, de exemplu, repropune schema tradițională cu Iuda șezând singur în partea opusă a mesei. Tabloul îmbină evenimentele individuale relatate în evanghelii, de la anunțarea prezenței unui trădător până la introducerea Euharistiei: momentul prezentat este o întâlnire a celor două evenimente.
Prin urmare, reacțiile ucenicilor se raportează atât la trecut, cât și la evenimentele ulterioare. În același timp totuși, introducerea Euharistiei rămâne în mod clar evenimentul central.
Privirea observatorului se mută de la stânga și de la dreapta spre centru cu ajutorul mimicii formate din mâinile apostolilor. Este momentul când apostolii se întreabă cine dintre ei este autorul trădării; se recunosc Ioan și Iuda la dreapta lui Isus. În stânga tabloului, aproape de capătul mesei, este un om cu mâinile deschise: este vorba despre Andrei care concretizează în mod vizibil gestul de la Liturghie; la fel ar putea fi interpretat și gestul lui Iacob din dreapta tabloului. Cristos este în centru; cu mâinile sale arată către pâine și vin, făcând din introducerea Euharistiei evenimentul central. Cristos, Andrei și Filip ne vorbesc despre Euharistie. (va urma)
Pr. Cornel Cadar
imagini
1. Cristos, în centru, cu mâinile sale arată către pâine și vin
2. Gestul lui Iacob cel Mare trimite spre Liturghie
3. Andrei concretizează gestul de la Liturghie