Tăcerea sfântului Iosif

Pentru că mi-aduc aminte că în anii trecuţi mă ofensam când nu vedeam nimic scris în numărul din martie al revistei despre sfântul Iosif, m-am hotărât să scriu eu câteva rânduri. Însă mă tot gândeam ce aş putea să scriu nou despre acest mare sfânt. Dar de ce nou când sunt atâtea calităţi lăsate în umbră ce ar trebui să poată fi evidenţiate astăzi la bărbaţii din viaţa de familie sau la tineri?

Având în vedere problematica mereu complexă a societăţii noastre, cred că e nevoie să se revină la adevăratele valori umane, pe care atât de uşor le putem descoperi în exemplul de viaţă al sfântului Iosif. El este cel preacurat, preadrept, înţelept, puternic, ascultător, credincios, răbdător, iubitor, fidel, exemplu pentru meseriaşi, pentru viaţa de familie, mângâierea nenorociţilor, speranţa bolnavilor, ocrotitorul celor care mor, groaza diavolilor, apărătorul sfintei Biserici. Toate aceste calităţi întrunite în persoana aceluia ales să fie purtătorul de grijă al lui Cristos şi soţul sfintei Fecioare Maria, model perpetuu al fiecărui bărbat adevărat sau cap de familie din toate timpurile. Privind la toate aceste însuşiri, trebuie să spunem că se impune o revigorare a datoriilor capilor de familie de a fi soţi şi taţi înţelepţi.

Şi pentru că vorbeam la început de ceva nou, iată că pentru mulţi aceste lucruri pot aduce adevărate noutăţi în viaţa personală şi de familie. Şi încă ceva original: cred că se impune instituirea, în sărbătoarea Sfântului Iosif, a Zilei Bărbatului la nivel parohial, decanal şi chiar diecezan tocmai pentru a sensibiliza conştiinţele tuturor de a se molipsi măcar de unele daruri desprinse din viaţa sfântului Iosif.

Şi iată cum tăcerea sfântului Iosif nu a terminat de spus totul!

Pr. Iosif Gîrleanu