Sfintele Paşti 2005

Am sărbătorit de multe ori, unii de foarte multe ori, Sfintele Paşti. Acestea sunt aşteptate cu pietate creştinească, pregătite cum se cuvine pe parcursul Postului Mare. Pedagogia creştină, prin toate câte propune spre meditare şi prin antrenarea creştinilor la primenirea sufletească, urmăreşte, de fapt, maturizarea credincioşilor în privinţa tainei pascale.

Momentul semnificativ din cadrul serviciului religios al Sâmbetei Sfinte - acela al binecuvântării lumânării pascale şi al purtării ei în procesiune prin biserică, cu opririle prescrise şi recomandarea insistentă: Lumina lui Cristos, echivalentă cu Veniţi de luaţi lumină, şi răspunsul celor de faţă: Mulţumim lui Dumnezeu, moment încheiat cu aşa-numitul Preconium paschale, lauda luminii pascale - vrea să vibreze în sufletele dornice de trăirea intensă a bucuriei Sfintelor Paşti.

Zestrea nopţii sfinte, oferită şi primită, este mobilul care îi animă pe creştini în sărbătoarea sărbătorilor şi în tot timpul pascal, în armoniosul salut: Cristos a înviat! - Adevărat a înviat.

O, dacă acest salut ar fi nota definitorie a comportamentului oricărui creştin! Călăuzit de acest adevăr fundamental, creştinul poate spune răspicat: "Ştiu cui cred! Ştiu pe cine am drept maestru! Ştiu că, asemenea lui, am o cruce de purtat, în calitate de ucenic al său! Şi, precum el a înviat, şi eu voi învia! Mai presus de toate, m-a învăţat să-mi iubesc semenii, căci «prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii» (In 13,35)".

"Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni". Aşa mărturisim de fiecare dată, la momentul central al jertfei euharistice, când Isus vine pe sfântul altar. El ni se dă ca hrană sufletească pentru a trăi în iubirea lui, iubire care ne uneşte pe toţi pentru a fi poporul noii alianţe, un popor iubit de Domnul şi, în reciprocitate, iubitor de Dumnezeu. Când seva euharistică asigură circuitul vital în membrii familiei creştine şi, prin aceasta, în toţi creştinii, se realizează "un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu" (1Pt 2,9).

Aşa să fie! Aleluia!