Martin Maier
Împușcat de Securitate
Este cunoscut faptul că la 12 martie 1949 trupele de Securitate care au părăsit satul Fundu Răcăciuni, în cadrul represiunii anticatolice comandate de regimul comunist, au ocupat satul Faraoani. Aici au fost înființate de către săteni "gărzile parohiale", cu scopul de a-i apăra pe preoții catolici de iminentele arestări. Scopul ocupării satului era acela de a-i aresta pe pr. Petru Bogleș și pe colaboratorii acestuia, acuzați de incitare a populației catolice la rezistență împotriva regimului comunist. A doua zi dimineață, la 13 martie, Martin Maier a murit împușcat în spate cu un foc de armă tras de unul dintre ofițerii care participau la așa-zisa pacificare a localității.
Nimic din viața și atitudinea lui Martin Maier, născut în anul 1876 în satul Faraoani, nu prevestise acest deznodământ tragic. Fusese un om liniștit care se dedicase meseriei sale de dulgher și dogar și devenise în sat o persoană populară, mereu veselă și prietenoasă, mai ales după întoarcerea ca veteran de pe fronturile Primului Război Mondial, unde își pierduse în mare parte auzul.
Potrivit mărturiei lui Ioan Roca din Faraoani, nepotul lui Martin Maier, acesta ar fi fost împușcat în apropierea bisericii, în fața curții consăteanului Martin Mareș. Victima se ducea liniștită la biserică pentru a se împărtăși, deoarece cu o seară înainte se spovedise. În mâna dreaptă avea bățul de care se sprijinea, iar în mâna stângă ținea strâns rozariul Maicii Domnului. Atât Ioan Roca, cât și alți martori ai acestui eveniment au emis ipoteza că din cauza surzeniei avansate de care suferea, Martin Maier nu ar fi auzit o presupusă somație a securiștilor care i-ar fi cerut să se oprească. Argumentul nu este credibil deoarece în cazul unei somații s-ar fi executat mai întâi cel puțin un foc în aer sau s-ar fi tras la picioarele persoanei somate. Or, bătrânul Martin Maier a fost executat pur și simplu cu un singur glonț tras direct asupra sa. Securitatea, care încercuise biserica, intenționa probabil să dea un exemplu cu scopul de a-i descuraja pe credincioși să mai forțeze barajul la intrarea în biserică.
De menționat faptul că în noaptea de 12 spre 13 martie 1949, preoții aflați la Faraoani au fost arestați, alături de mai mulți credincioși; apoi dascălul satului fusese obligat să se ascundă, iar clopotarului i s-a interzis părăsirea locuinței. Trei tineri, care au sesizat faptul că s-au oprit clopotele bisericii după chemarea a doua la Liturghie, au reușit să se baricadeze în clopotniță, trăgând clopotele pentru alarmarea sătenilor. După ce a zăcut un timp în drum într-o baltă de sânge, Martin Maier a fost ridicat de rude și prieteni și transportat mai întâi în curtea parohială unde i s-a făcut autopsia. A fost preluat în aceeași zi de familie care, în absența parohului și a dascălului, l-a înmormântat. Între timp biserica a fost închisă și interzisă credincioșilor, fiind redeschisă abia după o săptămână în prezența pr. Mihai Dămoc și a unui ofițer de Securitate sosit de la Bacău.
Moartea prin împușcare a lui Martin Maier a fost consemnată în Registrul pentru morți din anul 1949 al Parohiei Faraoani, cât și în acela al Stării civile al comunei Faraoani. A fost cel de-al doilea martir al Bisericii Catolice locale, după Anton Benchea din satul Fundu Răcăciuni, căzuți în primii ani ai represiunii regimului ateu comunist.
Încă din 1949 rapoartele ofițerilor de Securitate din Bacău trimise la București consemnau faptul că Martin Maier fusese ucis de un "glonț rătăcit". Comuniștii căutau astfel să ascundă o crimă, rămasă nepedepsită de justiția română, una dintr-o lungă serie de asemenea crime rămase nepedepsite. Istoria poate consemna însă numele lui Martin Maier drept un erou martir, căzut pentru libertatea Bisericii.
Prof. dr. Dănuț Doboș