Răspundem...

* Ne-au scris de sărbători: Elena Lungu (Vulcan); Viorica Făgărăşan (Bucureşti); Daniela Szuhai (Cugir); Ştefania Gheorghiu (Moineşti); Violeta Ciocodei (Brăila); Elena Percă (Traian, NT); Daniela Rădoi (Oradea); pr. Anton Butnaru (Lugoj); familia Maria şi Iohannes Bäetz (Germania). Vă mulţumim!

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ) "La 10 decembrie anul în curs s-au împlinit 52 de ani de când calvarul marelui episcop Anton Durcovici a luat sfârşit. Trupul său firav a fost răpus de foame, de frig şi de condiţiile inumane la care a fost supus în celula morţii în închisoarea din Sighet unde în totală izolare a închis ochii pentru această lume trecând la cele veşnice în ziua de 10 decembrie 1951. A murit ca un adevărat erou din iubire faţă de Isus şi pentru Biserica sa. Dacă nu se cunoaşte locul unde trupul sfânt al episcopului Durcovici a fost îngropat, noi ştim cu siguranţă că sufletul lui se află în ceata sfinţilor martiri din cer slăvind şi preamărind pe Dumnezeu pe al cărui Fiu l-a slujit în viaţa pământească cu o credinţă neclintită până la ultima sa suflare. Au crezut comuniştii în diabolica lor tentativă că prin decimarea episcopilor şi a preoţilor vor anihila Biserica Catolică din ţara noastră, dar n-a fost să fie aşa pentru că Isus şi sfânta Fecioară Maria care este ocrotitoarea şi Maica Bisericii nu puteau lăsa ca Biserica să fie stigmatizată de forţele răului şi a întunericului. Întrucât suntem în preajma sfintelor sărbători ale Crăciunului şi ale Anului Nou doresc să adresez sărbători fericite întregului colectiv redacţional. Pruncuşorul Isus să binecuvânteze munca nobilă şi neobosită a colectivului de redacţie a revistei "Lumina creştinului" care reuşeşte să transmită atât de frumos hrană spirituală şi lumina credinţei în sufletele tuturor cititorilor chiar şi la aceia care trudesc departe de ţară şi ţin prin intermediul revistei legătura cu Biserica locală".

Vă mulţumim pentru gândurile frumoase şi pentru urări. Apreciem faptul că sunteţi un fidel cititor al revistei că ne scrieţi aproape în fiecare lună.

* Alexandru Robu (Săbăoani). "Din experienţa mea de bătrân care am văzut şi bune şi rele, am înţeles că această revistă ajută pe cititorii ei, să cunoască mai bine pe acela care s-a numit singur: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa». De aceia cred că fiecare botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt are datoria, să ţină legătura cu divinitatea zilnic şi în toate împrejurările şi să rostească rugăciuni adecvate ştiind că prin acestea nu se limitează doar la cereri născute din nevoi, prin ele mulţumim pentru cele primite şi aducem laude celui de sus".

Rugăciunea este foarte importantă în viaţa creştinului. Ea este de mai multe feluri: de mulţumire, de adorare, de cerere, de iertare etc. Aveţi dreptate când ne scrieţi că de multe ori creştinii au tendinţa de a reduce rugăciunea doar la cereri.

* Veronica D. (Iaşi). "Eu cred că Isus suferă acum mai mult decât a suferit pe cruce văzându-ne cum căutăm fericirea în altă parte: în bani, în poziţie socială, în copii şi mulţi alţi idoli pe care ni-i facem, dar unica şi singura noastră fericire este doar la Dumnezeu".

Din nefericire ceea ce ne-aţi scris este adevărat. Unii încă nu conştientizează ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi cât ne iubeşte. Acum că am păşit într-un nou an să sperăm că una din hotărârile bune pe care fiecare om şi le-a luat (sau ar fi trebuit să şi le ia) să fie şi aceasta de a iubi mai mult pe Dumnezeu şi pe aproapele, pe cei care suferă, pe săraci şi marginalizaţi, pe bătrâni şi pe bolnavi, să fie mai generos, să nu fie scandal pentru cei din jur sau din familie, într-un cuvânt să fie mai bun.

* Elena Retea (Gârleni, BC). Vă felicităm pentru frumosul cadou pe care l-aţi primit de ziua dv. de naştere. Să dea bunul Dumnezeu ca acest dar despre care ne-aţi scris să rămână statornic şi să ajungă un om mare mai târziu.

* Tereza (Iaşi). Despre moarte s-a mai scris. Important este cum ne prinde moartea şi în ce relaţii suntem cu cel care a venit să ne mântuiască.

* Ioan Dâscă (Gherăeşti). "Prietenia este foarte dificilă deoarece este o victorie asupra egoismului propriu. De aceea multe prietenii nu durează pentru că triumfător din această luptă iese egoismul. Într-o prietenie trebuie să se ofere multe şi să se aştepte puţin".

Deoarece Sfânta Scriptură este cea mai potrivită carte de învăţătură, iată ce scrie în Cartea lui Ben Sirah 6,14-17: "Un prieten credincios este un protector puternic, cine l-a găsit a găsit o comoară. Nimic nu-i mai de preţ decât un prieten credincios; valoarea lui este de nepreţuit. Un prieten credincios este un balsam al vieţii pe care îl descoperă cei care se tem de Domnul. Cine se teme de Domnul întreţine adevărata prietenie, alegându-l ca prieten pe cel care este asemenea lui".

* A. "Citesc întotdeauna această revistă cu bucurie şi pentru că titlul ei este «Lumina creştinului» sper să mă puteţi ajuta şi pe mine să depăşesc o problemă: Este gelozia un păcat?".

Dacă gelozia se transformă în sentimente de posesiune devine păcat. Ca să vă clarificaţi mai bine lucrurile, vă recomandăm cartea "Cum să înfruntăm gelozia" de la Librăria "Presa Bună" care costă 15.000 lei. Iată răspunsul la întrebarea: De unde gelozia? "Iubirea este frumoasă, dar trezeşte neîncetat temeri. Cel care iubeşte trăieşte într-o permanentă stare de nelinişte, mereu atent şi îngrijorat ca nu cumva să piardă preţioasa-i comoară. Dar cum putem să învinovăţim gelozia dacă ea este cea care păzeşte comoara, cea care are grijă să nu se piardă iubirea. Dacă nu e nesănătoasă, necugetată şi nevătămătoare, dacă e doar o grijă obişnuită ca aceea pe care o avem pentru toate celelalte lucruri, nu trebuie să ne ferim de ea, căci gelozia păzeşte iubirea şi îi dă un parfum aparte".

* C.D. (Gherăeşti). Vă mulţumim pentru poezia trimisă. Este îmbucurător că scrieţi versuri şi noi le apreciem.

* Gheorghe Adumitroaie (Penitenciar, Gherla). Deşi nu suntem întru totul de acord cu dv., ne bucurăm să auzim astfel de afirmaţii: "Împreună cu fraţii de suferinţă am format un cerc de rugăciune unde ne rugăm în comun pentru noi şi pentru aceia care încă nu-l cunosc pe Dumnezeu, ne rugăm să fie îndurător faţă de păcătoşi. Ne rugăm din inimă şi pentru binefăcătorii noştri, pentru cei care ne ajută şi pentru pace în familii. Este o mare bucurie pentru mine această şcoală, acest pelerinaj de credinţă. Pentru aceasta merită să ajungi în penitenciar". Oare trebuie să ajungem la închisoare ca să ne aducem aminte că există Dumnezeu? Oricum, suntem convinşi că Dumnezeu în bunătatea şi atotputernicia sa poate să facă din toţi cei în suferinţă nişte oameni cu valori deosebite. Deja a şi început; sperăm ca mulţi să vă ia exemplul. A fi liber nu înseamnă să-ţi satisfaci toate mofturile, să fii sănătos şi bogat. A fi liber înseamnă să fii împăcat cu tine însuţi şi cu Dumnezeu, să nu fim robii păcatului şi a celui rău. Acelaşi răspuns şi pentru Dumitru Bălan de la Penitenciarul din Iaşi.

* E.T. (Săbăoani). Ne dă curaj când auzim că vă place revista şi că v-a plăcut rugăciunea persoanei din Oneşti. Ce bine ar fi ca toate mamele să se roage aşa cum spuneţi că vă rugaţi şi dv. pentru copii şi familie.

* I.I. (Hălăuceşti). Răspunsul este acelaşi pe care vi l-am dat şi în luna noiembrie 2003. Ne pare nespus de rău că lucrurile stau aşa, dar trebuie să vă înarmaţi cu foarte multă răbdare şi credinţă. Dumnezeu nu-i uită pe oamenii care sunt puşi la încercare. Amintiţi-vă de dreptul Iob care a fost găsit vrednic în încercări şi a fost răsplătit înzecit de Dumnezeu. Luaţi legătura şi cu părintele paroh.

* Alexandra Morogan (Bacău). "Milioane de suflete sunt ruinate prin ziare şi cărţi rele. Diavolul foloseşte cu succes lecturi neruşinate «captivante» pentru ai trage pe oameni în cursă. Cât de mult se teme omenirea de azi de poluarea mediului înconjurător şi de toate materiile dăunătoare şi de otrava care ar putea dăuna vieţii şi sănătăţii. Dar cât de indiferentă este faţă de otrava care ucide sufletul, a lozincilor şi fotografiilor obscene şi nu mai spun de ceea ce se prezintă la televizor".

Reflecţiile dv. merită citite şi meditate profund.

* A. (Bacău). Din lunga dv. scrisoare am dedus că aţi împărţit lumea în două: dv şi ceilalţi. Dv. sunteţi cel bun şi credincios, iar ceilalţi răi şi necredincioşi. Dacă sunteţi aşa cum susţineţi, ne întrebăm de ce oare nu sunteţi primit la sfânta Liturghie şi la sfintele sacramente?! Credem că trebuie să lucraţi mult cu dv. Şi dacă sunteţi aşa curajos şi spuneţi că o să luptaţi cu toată lumea până la capăt, de ce nu aţi avut curajul să vă daţi numele. Un creştin bun este cunoscut după faptele sale. Iată ce ne spune sfântul apostol Iacob în 2,17-20: "Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă. Unui atare om i s-ar putea spune: «Tu pretinzi că ai credinţă, eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte; eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. Tu crezi că există un singur Dumnezeu: şi ai dreptate. Şi diavolii cred, dar tremură de frică. Om fără de minte ce eşti, vrei o dovadă că credinţa fără fapte este fără valoare?»".

* Mihai (Tămăşeni). "Sunt nemulţumit din cauza tinerilor care lucrează în cimitire profanând mormintele smulgând crucile, călcând florile sau acoperindu-le cu pământ spunând că, după şapte ani, moştenitorii nu mai au dreptul de a le păstra. Vreau să cunosc legea şi consecinţele ei".

Luaţi legătura cu membrii comitetului bisericii, coordonaţi de părintele paroh. Ei vă pot spune cum stau lucrurile în localitatea dv. şi vor analiza nemulţumirea dv.