2003 - An marian și terezian
Cititorii atenți ai revistei "Lumina creștinului" au avut ocazia să constate, începând din luna ianuarie 1998, după sărbătorirea în octombrie 1997 a centenarului morții sfinte a "micii" Tereza a Pruncului Isus, pe pagina a 2-a, un mic spațiu rezervat ei, sub genericul continuitate tereziană.
Am considerat că, dacă magisteriul Bisericii, prin glasul autorizat al papilor, a declarat-o drept "cea mai mare sfântă a timpurilor moderne", merită s-o alegem și noi însoțitoare în viața creștină, având chiar "cuvântul ei de onoare", atunci când era chemată la Domnul, că își va trăi cerul făcând bine celor de pe pământ.
S-a anunțat deja în numărul precedent al revistei că Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea, el însuși consfințit cu totul Maicii Preacurate ("Totus tuus"), vrea ca acest an să fie marian, recomandând noua variantă a "rozariului de lumină".
Deoarece în ziua de 2 ianuarie 2003 se împlinesc 130 de ani de la nașterea binecuvântată a Terezei și pentru că ea s-a dovedit o iubitoare exemplară a Mamei cerești, ar fi de un real folos spiritual ca acest nou an marian să-l parcurgem împreună cu sfânta Tereza.
Este bine cunoscut faptul că părinții Terezei, Louis și Zelie Martin, evlavioși față de Maica Domnului, au ținut ca toți cei nouă copii ai lor să fie închinați Domnului prin mijlocirea Mariei. De aceea, înaintea numelui mic al fiecăruia, au adăugat numele Mariei: Maria-Luiza, Maria-Paulina,... Maria-Iosif Alois..., iar mezina Maria-Francisca-Tereza, sfânta noastră.
Deși rămasă orfană la numai patru ani și opt luni, mama Zelie fiind chemată de Domnul pentru răsplata slujitoarei credincioase, aceasta nu a încetat să-i fie aproape prin Maria, căreia i-a și încredințat-o din prima clipă a vieții.
Tot așa bine cunoscut este și faptul pe care Tereza îl relatează în autobiografia sa "Istoria unui suflet". O boală curioasă, cu mari dureri de cap, a chinuit-o mai multe luni, pe când avea 9 ani. Cei din familie au consultat doctori și s-au rugat cu multă credință pentru vindecarea ei. "Neaflând nici un ajutor pe pământ, sărmana mica Tereza s-a îndreptat spre Mama cerească, rugând-o din toată inima să aibă, în sfârșit, milă de ea. Deodată, sfânta Fecioară (din statuia pe care o aveam la căpătâiul meu) îmi păru frumoasă, așa frumoasă cum niciodată nu am văzut așa ceva; fața ei iradia o bunătate și o dragoste de nespus, dar ceea ce mi-a pătruns în adâncul sufletului a fost surâsul încântător al sfintei Fecioare".
Toate sărbătorile Mariei erau pentru Tereza ocazii de trăire intensă a pietății sale mariane. Într-una din ele, a pronunțat voturile de călugăriță: "În dimineața zilei de 8 septembrie 1890 mă simțeam inundată de un fluviu de pace, întrecând orice sentiment, când pronunțai sfintele mele voturi".
Fără îndoială, mama Zelie, alături de Maica Preasfântă, primeau cu satisfacție cerească toate gesturile de pietate filială ale Terezei.
Oare, la rândul ei, acum, din gloria paradisului, alături de Regina cerului, Tereza nu va privi cu mare bucurie actele noastre de pietate mariană?
Mons. Anton Despinescu