Povestind gingăşia lui Dumnezeu

Familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi celebrează anul acesta două centenare: 300 de ani de la fondare şi 100 de ani de deschidere misionară "ad gentes".

Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi a fost întemeiat în anul 1702 la Assisi (Italia) de către părintele Giuseppe Antonio Marcheselli şi sora Angela del Giglio.

Prima comunitate, denumită "Mica Adunare", asumă valorile evanghelice şi franciscane: pocăinţa înţeleasă ca drum de convertire; rugăciunea, căutarea constantă a prezenţei Domnului în toate creaturile şi evenimentele vieţii, în contemplaţie şi adoraţie; viaţa fraternă trăită în comunitate; sărăcia trăită din iubire faţă de Cristos; exerciţiul operelor de milostivire: primirea şi ospitalitatea, ajutorarea şi susţinerea familiilor nevoiaşe, asistenţa acordată bolnavilor şi bătrânilor; serviciul educativ în favoarea copiilor şi a tinerilor, diferitele forme de evanghelizare.

Timp de 200 de ani surorile au activat numai în oraşul Assisi, fiind cunoscute de toţi ca Surorile "del Giglio". Ajutate în mod deosebit de Fraţii Minori Conventuali de la bazilica "Sfântul Francisc" şi de diferiţi binefăcători, ele au reuşit să depăşească dificultăţile timpurilor în care au trăit şi să se deschidă noilor necesităţi care apăreau.

Din 1902 institutul începe să se răspândească în diferite părţi ale lumii: Grecia, Turcia, România, Albania şi în diferite regiuni ale Italiei. După Cel de-al doilea Război Mondial, începând cu anul 1957, institutul trăieşte un nou elan misionar, ajungând în: Australia, Japonia, Brazilia, Zambia, SUA, Croaţia, Coreea, Kenya şi Filipine.

În România surorile sunt prezente începând cu anul 1919 când, la invitaţia episcopului Ulderico Cipolloni, sosesc un grup de surori din Italia. Necesitatea timpului era ca ele să se ocupe de copiii rămaşi orfani în urma Primului Război Mondial oferindu-le hrană, educaţie şi o perspectivă de muncă. Surorile deschid o casă la Hălăuceşti (Iaşi) unde se îngrijesc de educarea umană şi spirituală a fetelor orfane, iar la Huşi (Vaslui) se ocupă de băieţii orfani. Această misiune a fost de scurtă durată deoarece, în anul 1948, surorile italience sunt expulzate din ţară şi în 1949 toate comunităţile religioase sunt desfiinţate. Cu toate acestea, timp de 40 de ani, continuă să ardă mici lumini.

Începând cu anul 1989, surorile în vârstă se reîntorc în comunităţile pe care le lăsaseră cu mulţi ani în urmă şi li se alătură surorile mai tinere din timpul clandestinităţii. Surorile încearcă să întrupeze carisma institutului în acest pământ binecuvântat, rugându-se şi muncind pentru slava lui Dumnezeu, fiind prezente în diferite comunităţi ale Diecezei de Iaşi: Huşi (VS), Hălăuceşti (IS), Luizi-Călugăra (BC) şi Valea-Mare (BC). Restituirea din partea statului a celor două orfelinate, din Hălăuceşti şi Huşi, ne dau posibilitatea de a reîncepe viaţa comunităţilor şi activitatea surorilor de odinioară. Datorită binefăcătorilor şi voluntarilor laici, orfelinatele au fost consolidate şi restructurate, devenind astăzi centre de zi pentru copiii care provin din familiile sărace sau dezorganizate din respectivele localităţi. Centrele oferă zilnic copiilor hrană şi educaţie. Tot aici, alături de centrul de zi pentru copii, se află casa "O rază de soare" care adăposteşte zece copii infectaţi cu virusul HIV. Comunitatea din Huşi oferă posibilitatea unei experienţe pentru tinerele aflate în căutarea vocaţiei lor, prin întâlniri lunare. În Arhidieceza de Bucureşti se află sediul Viceprovinciei şi tot aici există, de câţiva ani, o casă de noviciat unde tinerele se formează pentru a îmbrăţişa această formă de viaţă. O comunitate de surori îşi desfăşoară activitatea în cadrul Fundaţiei "Bambini in Emergenza", fiind alături zi de zi de copiii infectaţi cu virusul HIV, fundaţie care se află în comuna Singureni (Giurgiu).

Făcând memoria lucrurilor minunate pe care Dumnezeu le-a realizat în viaţa institutului nostru şi a fiecăreia în parte, am celebrat la Hălăuceşti (Iaşi), în ziua de 16 mai 2002, cele două centenare. Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de episcopul Diecezei de Iaşi, Excelenţa sa Petru Gherghel, alăturându-i-se numeroşi preoţi printre care Mons. Alois Fechet - responsabil cu viaţa consacrată, pr. Ioan Ciuraru - ministru Provincial al Fraţilor Minori Conventuali, călugări şi călugăriţe din dieceză, credincioşii Parohiei Hălăuceşti prezenţi în număr mare precum şi credincioşi din parohiile învecinate.

Surorile Franciscane Misionare de Assisi