Padre Pio, primul preot stigmatizat

Padre Pio a fost proclamat fericit la 2 mai 1999 de către papa Ioan Paul al II-lea şi va fi canonizat la 16 iunie 2002. Francesco Forgione, viitorul Padre Pio, s-a născut la 25 mai 1887, la Pietrelcina (Italia), într-o familie modestă. A fost al patrulea dintre cei opt copii - dintre care trei au murit înainte ca el să se fi născut. Încă de mic, Francesco era un băiat foarte serios şi evlavios. El păzea cele câteva oi ale familiei. Ca oricărui copil, îi plăcea să se joace, dar mai mult îi plăcea să-i privească pe ceilalţi copii jucându-se. Atracţia pentru viaţa interioară îl pune deoparte de viaţa obişnuită a tovarăşilor de vârsta lui.

Dumnezeu i se manifestă în mod particular: "Extazele şi apariţiile încep la 5 ani". El credea că e ceva normal tuturor oamenilor, că toţi oamenii o văd pe sfânta Maria. Ea era cea care mai târziu, când Francesco devenise preot, îl însoţea şi-l susţinea la altar. La 7 ani, pentru prima dată, s-a manifestat darul său de a citi în conştiinţă.

După ce a urmat câţiva ani de şcoală, el a intrat la vârsta de 16 ani în noviciatul fraţilor capucini din Marcone, nu departe de Pietrelcina. Francesco îşi schimbă numele în Pio. Apoi va pleca în alte mănăstiri pentru a face studii de filozofie şi de teologie. Din cauza sănătăţii fragile, este trimis acasă, unde rămâne timp de şapte ani.

Fratele Pio este hirotonit la 10 august 1910, la cererea sa, căci era foarte bolnav şi el credea că nu va mai trăi mult timp. Pentru aceasta a avut nevoie de o permisiune specială. Primii săi ani de preoţie se derulează la Pietrelcina, unde este vicar.

După şapte zile de la hirotonire, Padre Pio primeşte stigmatele invizibile. Dar nimeni nu bănuieşte existenţa acestui secret al regelui. Doar trei persoane cunoşteau lucrarea lui Dumnezeu în acest preot: parohul său, confesorul şi directorul său spiritual.

Locuitorii satului îl iubeau mult pe "micul lor sfânt", chiar dacă Liturghiile celebrate de el durau şi patru ore. Uneori rămânea mai mult de o oră în extaz. Începutul ministerului său de părinte spiritual începe în 1914, când confesorul său îi încredinţează direcţiunea spirituală a mai multor persoane.

În 1916, la 29 de ani, Padre Pio părăseşte pentru totdeauna Pietrelcina şi intră în Mănăstirea "San Giovanni Rotondo", mai propice sănătăţii sale şi singurătăţii.

La 20 septembrie 1918, la 31 de ani, el primeşte stigmatele vizibile. După celebrarea Liturghiei, fiind în rugăciune, un personaj misterios îi apare şi îi străpunge mâinile, coasta şi picioarele, lăsându-l însângerat (sângele emană un parfum foarte delicat). De acum, stigmatele invizibile vor rămâne vizibile până la sfârşitul vieţii.

Primul preot stigmatizat al istoriei, Padre Pio poartă rănile Domnului, dar are şi numeroase carisme. El citeşte în inimi, discerne spiritele; vizitează în bilocaţie; pe cei care au nevoie de încurajare, îi face să simtă un parfum misterios; obţine multe vindecări; avea darul lacrimilor; putea să fie invizibil; avea darul profeţiei.

Timp de 50 de ani, Padre Pio este în serviciul sufletelor, prin rugăciunea, sacrificiile sale, prin sacramentul Spovezii, prin Liturghia sa. Centrul vieţii sale era altarul şi confesionalul. Trăia la fiecare Euharistie toate etapele pătimirii lui Isus: era ca şi încarnarea mistică a lui Cristos. Padre Pio se urca la altar ca şi cum ar fi avut greutatea crucii pe umeri; însă cel mai mult suferea de la consacrare până la Împărtăşanie.

Între 1931 şi 1933, pe baza unor false acuzaţii, i se interzice să celebreze Liturghia în public. Padre Pio suferă, dar suferă în linişte după cum a suferit Isus. Unul dintre cel mai frumos rod al acestei vieţi oferite din iubire pentru aproapele este un spital, printre cele mai performante din Italia.

La 22 septembrie 1968, în cea de-a 50-a aniversare a stigmatizării lui, la "Giovanni Rotondo" venise lume de peste tot, pentru a participa la Liturghia celebrată de el. Nimeni nu bănuieşte că este ultima sa Liturghie. În noaptea următoare, după ce s-a spovedit, a pronunţat numele lui Isus şi al Mariei, după care a intrat în fericirea veşnică. Stigmatele vizibile au dispărut în acelaşi moment.

"Isuse, respiraţia şi viaţa mea, astăzi, când tremurând te voi ridica în misterul de iubire, cu tine, să fiu pentru lume cale, adevăr, viaţă şi pentru tine, preot sfânt, victima perfectă". Acesta a fost programul de viaţă al lui Padre Pio, program pe care l-a scris pe spatele imaginii-amintire a hirotonirii sale.

Iuliana Huşanu