Joi, 29 august 2024
Martiriul sfântului Ioan Botezătorul
(comemorare)
Celebrarea de astăzi, care în Biserica latină are origini vechi (în Franța în secolul al V-lea iar la Roma în secolul al VI-lea), este legată de sfințirea bisericii construite la Sebaste în Samaria, pe presupusul mormânt al precursorului lui Cristos. Cu numele de Passio sau de Decollatio sărbătoarea apare deja la 29 august în Sacramentarele romane, și după Martirologiul roman această dată ar corespunde cu a doua găsire a capului sfântului Ioan Botezătorul, mutat, cu acea ocazie, în biserica "Sfântul Silvestru din Campo Marzio" din Roma. În afară de aceste referințe istorice, avem despre Botezător relatările evangheliștilor, mai ales ale sfântului Luca, acela care ne vorbește despre nașterea sa, despre viața din pustiu, despre predica sa, și ale sfântului Marcu, care ne relatează despre moartea sa.
Din evanghelie și din tradiție putem reconstrui viața Înaintemergătorului, al cărui cuvânt înfocat pare, într-adevăr, animat de spiritul profetului Ilie. În anul al XV-lea al împăratului Tiberiu (27-28 d.Cr.), Botezătorul, care ducea o viață austeră după regulile nazireatului, și-a început misiunea, invitând poporul să se îngrijească de căile Domnului, pentru primirea căruia era necesară o sinceră convertire, adică o schimbare radicală a dispozițiilor sufletului. Adresându-se tuturor claselor sociale, a trezit entuziasm în popor și indispoziție printre farisei, așa zisa aristocrație a spiritului, a căror ipocrizie o demasca.
Personaj deja popular, a negat cu hotărâre că este Mesia cel așteptat, afirmând superioritatea lui Isus pe care el l-a arătat ucenicilor săi cu ocazia botezului la râul Iordan. Imaginea sa pare să se piardă până la dispariția treptată o dată cu afirmarea "celui mai puternic", Isus. Totuși, "cel mai mare dintre profeți" nu a încetat să-și facă auzit glasul, unde era necesar pentru îndreptarea "căilor strâmbe" ale răului. A dezaprobat în mod public comportarea păcătoasă a lui Irod Antipa și a cumnatei sale Irodiada, cu care trăia în mod ilegitim, dar previzibila lor susceptibilitate l-a costat închisoarea dură de la Macheronte, de pe malul de răsărit al Mării Moarte.
Știm cum și-a găsit sfârșitul: cu ocazia unui ospăț dat la Macheronte, fiica Irodiadei, Salome, dând dovezi excelente ale talentului la dans, l-a entuziasmat pe Irod, căruia, prin instigarea mamei, i-a cerut și a obținut, ca răsplată, capul Botezătorului, reducându-l astfel la tăcere pe făuritorul drumului lui Mesia, glasul cel mai puternic al vestitorilor iminentului mesaj evanghelic. Ultimul profet și primul apostol, el și-a dat viața pentru misiunea sa și, de aceea, este venerat în Biserică drept martir.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)