Joi, 22 august 2024
Sfânta Fecioară Maria, Regină
(comemorare)
Sărbătoarea de astăzi, paralelă cu cea a lui Cristos Rege, a fost instituită de Pius al XII-lea în anul 1955. Se celebra, până la recenta reformă a calendarului liturgic, la 31 mai, drept încoronare a deosebitei devoțiuni mariane în luna închinată ei. Ziua de 22 august era rezervată comemorării Inimii Neprihănite a Mariei, în locul căreia intră sărbătoarea Mariei Regină pentru a apropia regalitatea Fecioarei de glorificarea sa prin înălțarea la cer. Acest loc de singularitate și proeminență, alături de Cristos Rege, îi revine din numeroasele titluri, ilustrare de Pius al XII-lea în scrisoarea enciclică Ad Coeli Reginam (11 octombrie 1954), de Mamă a Capului și a membrilor Trupului mistic, de măreață doamnă și regină a Bisericii, pe care o face părtașă nu numai de demnitatea regală a lui Isus, ci și de influența sa vitală și sfințitoare asupra membrilor trupului mistic.
Latinescul regina, ca și rex, derivă de la regere, adică "a conduce", "a guverna", "a stăpâni". Din punct de vedere uman este dificil să-i atribuim Mariei rolul de dominatoare, ei care s-a proclamat slujitoarea Domnului și și-a petrecut toată viața în cea mai umilă ascundere. Luca, în Faptele Apostolilor, o așază pe Maria în mijlocul celor unsprezece, după Înălțare, adunată cu ei în rugăciune; dar nu ea este cea care dă ordine, ci Petru. Și, totuși, tocmai în acea circumstanță ea constituie inelul de legătură care îi ține uniți în jurul celui Înviat pe acei oameni încă nu întăriți prin darurile Duhului Sfânt. Maria este regină, pentru că este maica lui Cristos, regele. Ea este regină, pentru că întrece toate creaturile în sfințenie: "În ea se adună tot ceea ce este bun în creatură", spune Dante în Divina Commedia.
Toți creștinii văd și venerează în ea supraabundenta generozitate a iubirii divine, care a copleșit-o cu orice bine. Dar ea împarte în mod regal și matern tot ceea ce a primit de la Rege; îi apără cu puterea sa pe fiii obținuți în virtutea corăscumpărării sale și îi îmbucură cu darurile sale, pentru că Regele a dispus ca orice har să treacă prin mâinile sale de regină darnică. De aceea, Biserica îi invită pe credincioși să o invoce nu numai cu dulcele nume de mamă, ci și cu acel respectuos titlu de regină, după cum în cer o salută cu bucurie și iubire îngerii, patriarhii, profeții, apostolii, martirii, mărturisitorii și fecioarele. Maria a fost încoronată cu dubla diademă a fecioriei și a maternității divine: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta cel sfânt care se va naște din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu".
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)