Vineri, 2 august 2024
Sfântul Eusebiu de Vercelli
episcop (comemorare facultativă)
Prieten și colaborator al sfântului Atanasie din Alexandria și al sfântului Ilariu de Poitiers, sfântul Eusebiu a fost unul dintre principalii artizani ai organizării interne și externe a Bisericii, scăpată recent de experiența persecuțiilor. Născut în Sardinia la începutul secolului al IV-lea, Eusebiu, după exemplul atâtor "provinciali" înstăriți și plini de inteligență, venise la Roma pentru a completa studiile și a se orienta spre o carieră profitabilă, cum ar fi cea politică sau avocățească. Eusebiu nu era numele primit la naștere. Cu acest nume el a primit botezul la Roma, după ce s-a convertit la creștinism. Pentru că cel care l-a botezat a fost însuși sfântul papă Eusebiu, tânărul sard a voit să fie numit cu același nume, după exemplul liberților, care din recunoștință față de patron își însușeau numele lui, după ce acesta îi elibera de sclavie.
Din simplu lector al Bisericii din Roma, în scurt timp a fost hirotonit preot și apoi, în anul 345, episcop cu sediul la Vercelli. În cei 26 de ani de episcopat al său el a fost pentru orașul piemontez ceea ce, puțin după aceea, avea să fie pentru Milano sfântul Ambrozie: un păstor zelos, plin de inițiative, interesat în mod generos de viața Bisericii chiar și dincolo de hotarele restrânse ale diecezei sale. La Vercelli a consacrat prima catedrală, adaptând vechiul templu păgân dedicat zeiței Vesta și introducând un nou ritual liturgic. Intuiția cea mai originală, pe plan pastoral, a fost cea privitor la clerul diecezan, pe care l-a adunat pentru viața comună în diferite sate ale teritoriului său. Acel experiment, introdus de el pentru prima dată în Apus, va fi reluat 12 secole mai târziu de către diferiți reformatori ai clerului. În aprinsele lupte teologice s-a situat printre apărătorii credinței de la Niceea și alături de apărătorul ei de neclintit, sfântul Atanasie, pe care arienii, susținuți de către împăratul Constanțiu, îl exilaseră de mai multe ori.
Chiar și Eusebiu a avut parte de exil, după ce la sinodul de la Milano ereticii au avut avantaj. Sfântul episcop a fost trimis în lanțuri în îndepărtata Palestina, unde a rămas timp de șase ani închis într-o închisoare din Scitopoli. Eliberat o dată cu venirea la putere a lui Iulian Apostatul, s-a dus să-l viziteze pe sfântul Atanasie, cu care a petrecut o scurtă perioadă. Ajuns la scaunul său, a colaborat cu episcopul Ilarie de Poitiers pentru a pune capăt dezbinărilor cauzate în Bisericile din nord de către erezie. Eusebiu este amintit în istoria literaturii creștine vechi pentru traducerea în latină a Comentariilor asupra Psalmilor ale omonimului său Eusebiu din Cazarea.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)