Marți, 13 august 2024
Sfinții Ponțian și Hipolit
papă și preot martiri (comemorare facultativă)
Ponțian, aparținând vechii și nobilei familii Calpurni, a fost ales papă în anul 230, în timpul domniei blândului și înțeleptului Alexandru Sever, a cărui toleranță în materie de religie i-a permis Bisericii să se reorganizeze. Dar tocmai în această perioadă de pace are loc în Biserica din Roma prima funestă sciziune care a opus pontifului legitim un antipapă, în persoana acelui Hipolit, readus printr-un martiriu providențial la unitate și la sfințenie. Hipolit, preot, cult și auster, puțin înclinat spre indulgență și temător că în fiecare reformă se ascunde eroarea, ajunsese să-l acuze de erezie pe însuși sfântul pontif Zefirin și pe diaconul Calixt, iar când acesta din urmă a fost ales papă în anul 217, s-a revoltat, acceptând să fie ales el însuși în mod invalid de către adepții săi.
Rămâne în schismă și în timpul pontificatului sfântului Urban și al sfântului Ponțian. Între timp împăratul Alexandru Sever a fost ucis în Germania de către legionarii săi și îi urma tracul Maximin care iarăși a curățat de praf vechile edicte persecutoare la adresa creștinilor. Aflându-se în fața unei Biserici cu doi conducători, fără a sta mult pe gânduri i-a trimis pe amândoi la munci silnice într-o mină din Sardinia. Ponțian este primul papă deportat. Era un fapt nou care se întâmpla în Biserică și Ponțian a știut să-l rezolve cu înțelepciune și umilință: pentru ca creștinii să nu fie lipsiți de păstorul lor, a renunțat la pontificat, și chiar această renunțare spontană este un fapt nou.
Ca succesor a fost grecul Anter, care a condus Biserica doar 40 de zile. Gestul generos al lui Ponțian trebuie să-l fi mișcat pe intransigentul Hipolit, care a murit într-adevăr împăcat cu Biserica în anul 235. După un epigraf dictat de papa Damasus, Hipolit, deși s-a încăpățânat în schismă datorită unui zel greșit înțeles, în ceasul încercării "atunci când spada sfâșia măruntaiele maicii Biserici, pe când pășea spre împărăția sfinților, credincios lui Cristos", urmașilor care îl întrebau pe care păstor să-l urmeze, l-a indicat pe papa legitim ca unicul ghid și "datorită acestei mărturisiri de credință a meritat să fie martirul nostru". Pe de altă parte studii recente au dus la distingerea a trei personaje diferite: un Hipolit episcop și scriitor, un Hipolit martir roman și un al treilea, autor de studii filozofice, ce trebuie identificat cu antipapa opus lui Calixt și lui Ponțian. Trupurile celor doi martiri, transportate la Roma cu mare cinste au fost înmormântate, Hipolit de-a lungul căii Tiburtine și Ponțian în catacombele sfântului Calixt.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)