Sâmbăta, 10 august 2024 

Sfântul Laurenţiu

diacon şi martir (sărbătoare)

În Passio Polychronii ("Actele martiriului sfântului Laurenţiu") se citeşte că martirul, înainte de a fi întins pe grătar şi pus să fie ars cu cărbuni aprinşi, a voit să se roage pentru Roma. Oraşul i-a fost recunoscător pentru acest act de iubire dedicându-i nu mai puţin de 34 de biserici, dintre care prima a fost ridicată, conform obiceiului, pe locul martiriului, "in agro Verano", actualul cimitir roman. Atâta cinste nu au avut înşişi patronii principali ai Romei, sfinţii Petru şi Paul. Cum se explică, aşadar, incontestabila popularitate a acestui martir (la Roma, până în secolul trecut, sărbătoarea sa era de poruncă) fără a da crezare însemnărilor oferite de Passio şi de scriitorii secolului al IV-lea, care apelează în mod abundent la aceste relatări?

Imaginea sa, aureolată de legendă deja la scriitori foarte aproape de epoca sa (ca Prudenţiu), ne este familiară în gestul, fixat de frescele lui B. Angelico în capela vaticană a papei Nicolae al V-lea, de a împărţi săracilor colectele creştinilor din Roma. Aceasta era de fapt una dintre misiunile diaconilor, iar Laurenţiu, făcut arhidiacon de către papa Sixt al II-lea, fusese pus în fruntea comunităţii diaconilor romani. Este de înţeles aşadar faptul că, pe când persecuţia lui Valerian era iminentă, acelaşi papă, arestat şi condus spre martiriu, i-a dat diaconului său sarcina de a împărţi ceea ce avea săracilor. Când împăratul - se citeşte în Passio - i-a impus lui Laurenţiu să-i predea comorile despre care auzise vorbindu-se, acesta a adunat în faţa lui Valerian un grup de săraci exclamând: "Iată comorile noastre, care nu se micşorează niciodată, rodesc mereu şi le poţi găsi peste tot!".

Acestui expresiv şi înţelept răspuns îi fac ecou ultimele cuvinte ale martirului, care aşezat pentru a fi fript pe cărbuni aprinşi şi deja roşu ca tăciunele, ar fi găsit modalitatea de a face spirit: "Iată, pe partea aceasta sunt ars. Întoarceţi-mă pe cealaltă". Eroica mărturisire de credinţă dată de martir a fost amintită în mod eficace de papa Damasus: "Verbera, carnifices, flammas, tormenta, catenas...": bicele, călăii, flăcările, chinurile, lanţurile, nimic nu va putea să stea în faţa credinţei lui Laurenţiu. Papa, care "admira virtuţile martirului glorios", i-a ridicat a doua biserică pe ruinele teatrului lui Pompei, făcând pentru el prima excepţie: nici un martir nu avusese, înainte de el, o biserică într-un loc diferit de cel al martiriului. După Depositio martyrum, diaconul Laurenţiu a suferit martiriul la 10 august 258.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie