Marţi, 9 iulie 2024 

Sfânta Veronica Giuliani

fecioară

Cuvântul "mistică" a avut în epoca noastră o extensiune improprie. Ajunge să ne gândim la nefericitele expresii de "mistică a rasei", "mistică a supraomului". În sens propriu şi primar mistica este câmpul fenomenelor trăite de unele spirite privilegiate, unite cu spiritul divin printr-o legătură de iubire inexprimabilă. Despre ele, noi "muritorii de rând" cunoaştem numai latura spectaculară, aşa zisul fapt minunat mistic, ca minunea şi profeţia, stăpânirea asupra fenomenelor naturii, înseşi manifestările diabolice, viziunile, extazele, înflăcărările interioare, stigmatele.

Orice epocă a avut misticii săi. Astăzi amintim o sfântă, cu numele civil de Orsola Giuliani, născută în anul 1660, la Mercatello, lângă Urbino, fiind cea de a şaptea fiică a soţilor Francisc şi Benedetta Giuliani, care la vârsta de 17 ani a intrat la surorile clarise din Cittŕ di Castello, primind, în cadrul profesiunii religioase, numele de Iuliana. Nu s-ar fi bănuit nimic dincolo de zidurile austere ale acelei mănăstiri despre extraordinara experienţă mistică a sorei Veronica, dacă spiritualul său nu i-ar fi poruncit să redea în jurnalul său, cu interdicţia de a citi ceva din ceea ce scrisese, destăinuirile Mântuitorului, ale cărui suferinţe din timpul patimii le retrăia în mod exact. "Anul 1697 - citim în jurnalul său - în ziua de Vinerea Sfântă, dimineaţa înainte de a se face ziuă, aflându-mă în rugăciune... Dumnezeu a făcut să pătrundă în sufletul meu harul de a avea semnele şi durerile pe care Cuvântul divin le suferise pentru răscumpărarea mea. Eu simţeam în inima mea o durere de moarte".

Astfel descrie primirea stigmatelor: "Eu am văzut ieşind din preasfintele sale răni cinci raze strălucitoare, şi toate veneau spre mine... În patru erau cuie, iar în una era suliţa, parcă din aur, cu totul arzând, şi mi-a străpuns inima dintr-o parte în alta". După moartea sa, întâmplată la Cittŕ di Castello în anul 1727, în zi de vineri, după 33 de zile de boală, trupul său, care prezenta încă rănile patimii, a fost supus autopsiei, iar medicii au descoperit că inima era într-adevăr străpunsă dintr-o parte într-alta. "Când am văzut aceste stigmate exterioare - mărturiseşte sora Veronica în jurnalul său - eu am plâns mult şi l-am rugat din toată inima pe Domnul să binevoiască a le ascunde ochilor tuturor". Dorinţa sa a fost ascultată, dânsa trăind în totală izolare toată viaţa. Dar desele păginuţe ale jurnalului său, scrise timp de peste treizeci de ani şi care publicate vor forma nu mai puţin de patruzeci şi patru de volume, sunt o adevărată comoară ascunsă care îmbogăţeşte cu pagini uimitoare literatura mistică.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Marija Petkovic în slujba celor săraci

Papa Ioan Paul al II-lea a prezidat vineri dimineaţa, 6 iunie, o sfântă Liturghie în portul turistic de la Dubrovnik, în Croaţia. A ridicat-o la cinstea altarelor pe sr. Marija Propetoga Isusa Petkovic fondatoarea Congregaţiei "Fiicele Milostivirii" din Ordinul Terţiar Regular al Sfântului Francisc de Assisi. Este prima femeie croată declarată fericită.

Marija Petkovic s-a născut pe insula Korcula în anul 1892 într-o familie de catolici credincioşi renumiţi pentru viaţa lor fervoroasă. Ea a simţit chemarea interioară pentru viaţa consacrată încă de timpuriu ceea ce a determinat-o ca la vârsta de 14 ani să intre în mănăstire. Disponibilă la voinţa Domnului, în 1920, după ce a aprofundat cât mai bine aspectele vieţii consacrate, a fondat Congregaţia "Fiicele Milostivirii" a cărei carismă se orientează spre slujirea celor mai săraci. A deschis orfelinate şi centre de primire pentru copii pe întreg teritoriul fostei Republici Iugoslavia pentru ca mai apoi, după aproximativ 15 ani, să poarte această operă şi în teritoriul Americii Latine. Sora Marija a contribuit personal la răspândirea carismei congregaţiei fondate de ea şi i-a slujit pe cei săraci în spitalele din Argentina şi Paraguay între anii 1940 şi 1952. A murit la Roma în anul 1966.

Un ofiţer al marinei din Peru, Roger Cotrina Alvarado afirmă că a reuşit să-şi salveze submarinul împreună cu întregul echipaj aflat într-un moment critic din care nu mai exista scăpare şi nici o speranţă într-un deznodământ fericit. El cunoştea viaţa virtuoasă a sr. Marija încă din copilărie. Mama lui îi citea frecvent viaţa acestei surori croate. În acest moment critic, ofiţerul s-a rugat prin mijlocirea ei. Ameninţat de presiunea echivalentă cu cinci tone de apă, tânărul ofiţer a intuit rapid tragicul deznodământ, însă nu şi-a pierdut speranţa. A apelat la sr. Marija prin rugăciunile sale şi a simţit cum miracolul se înfăptuia. A fost decorat cu Crucea Forţelor Marine din Peru, însă a oferit-o fericitei Marija Petkovic în timpul celebrării Liturghiei de beatificare la care a participat.

În predica sa, Sfântul Părinte a trasat portretul moral al noii fericite şi a scos în evidenţă grija sa pentru cei săraci şi aflaţi în nevoi. Intenţia sa a fost aceea de a răspândi iubirea divină slujind pe cei săraci. Faptele sale au materializat această iubire.

"Figura fericitei Marija Petkovic, afirma papa, mă determină să mă gândesc la toate femeile din Croaţia, soţii sau mame fericite. Mă gândesc, de asemenea, şi la toate acele femei care au fost marcate de durere care au pierdut vreun membru al familiei în tragicul război din anii 1990. Mă gândesc la tine, femeie, care prin sensibilitatea, generozitatea şi tăria ta îmbogăţeşti capacitatea lumii de a înţelege plinătatea adevărului ce există în raporturile umane. (...) Desfăşurarea frenetică a vieţii moderne poate conduce la pierderea a ceea ce este uman. Poate că mai mult decât în oricare altă perioadă a istoriei, acum este nevoie de acel "geniu" al femeii care să-i asigure omului sensibilitatea în orice circumstanţă (Mulieris dignitatem, 30). Femei croate, conştiente fiind de vocaţia voastră de soţii şi mame, continuaţi să priviţi la fiecare persoană cu ochii inimii. (...) Într-un mod cu totul special mă gândesc la voi, femei consacrate asemenea Marijei Petkovic, care aţi răspuns invitaţiei de a-l urma pe Cristos sărac, cast şi ascultător cu o inimă neîmpărţită. Să nu obosiţi niciodată în a răspunde cu fidelitate acestei iubiri singulare din existenţa voastră".

("Lumina creştinului", 7/2003)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie