Marţi, 30 iulie 2024 

Sfântul Petru Crisologul

episcop şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

Dacă o insistentă proliferare a ereziilor, în secolul al IV-lea şi al V-lea a încetinit evanghelizarea lumii păgâne, pe de altă parte a trezit mari figuri de păstori, de teologi de scriitori şi de predicatori care, prin inteligenţa lor, au ştiut să facă mai conştientă şi mai trăită credinţa printre creştini. Cateheza sistematică, omilia şi "discursul" au oferit o expunere clară şi concisă a ortodoxiei. Au existat şi primele încercări ale unei construcţii teologice care să nu fie o pură speculaţie. În special, episcopul de Ravenna, Petru (născut la Imola în jurul anului 380) merită apelativul de "Crisologul", adică de "om al cuvântului de aur"), deoarece este autorul unor uimitoare discursuri, bogate în doctrină, care i-au meritat şi titlul de învăţător al Bisericii, ce i-a fost acordat în anul 1729 de către Benedict al XIII-lea.

De la el avem 176 de omilii, scurte, cu ton popular, foarte expresive, în care este explicată evanghelia, simbolul sau Pater noster, ori sunt propuse exemple de sfinţi ce trebuie imitaţi şi sunt preamărite virtuţile adevăratului creştin. Într-o omilie îl defineşte pe avar "sclavul banului", dar banul - adaugă - este sclavul celui milostiv. Este uşor de intuit semnificaţia acestei "predici". Fiind ales episcop de Ravenna în anul 424, Petru Crisologul s-a dovedit îndată bun păstor, prudent şi fără ambiguităţi doctrinare. Cei umili şi cei puternici erau ascultaţi cu aceeaşi îngăduinţă şi dragoste. Împărăteasa Galla Placidia l-a avut drept consilier şi prieten.

Autoritatea episcopului Petru de Ravenna era recunoscută într-un cadru larg în Biserică. Lui i s-a adresat de fapt, prin scrisoare, protagonistul unei alte importante dispute pe plan doctrinar, Eutiche, arhimandrit al unei mănăstiri din Constantinopol. Îi cerea părerea sa în legătură cu problema monofizită (o singură natură în Cristos), în ajunul Conciliului din Calcedonia. Petru i-a răspuns că făcea bine dacă se adresa papei Leon, pentru că "în interesul păcii şi al credinţei nu putem să discutăm asupra problemelor referitoare la credinţă fără aprobarea episcopului Romei".

În acel moment istoric deosebit, în care la sfâşierile Imperiului Roman, dezbinat în interior şi strâns din exterior de menghina migraţiilor barbare, se adăugau contestările Bisericii de Constantinopol, care contesta Romei primatul ierarhic, răspunsul mitropolitului de Ravenna sună ca o clară mărturisire de credinţă. Sfântul a murit la Imola, la 31 iulie 451, iar după alte izvoare la 3 decembrie 450.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie