Miercuri, 3 iulie 2024 

Sfântul Toma

apostol (sărbătoare)

Apostolul Toma, cu privire la care facem cu obstinaţie greşeala de a-i atribui titlul de necredincios, se desparte de evanghelie printr-o scurtă şi frapantă mărturisire de credinţă: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!". Nici unul până în acel moment, nici chiar Petru şi Ioan, nu pronunţase cuvântul "Dumnezeu" adresându-se lui Isus. Lui Toma celui chinuit de îndoială şi nevoii sale interioare de claritate, îi datorăm încurajatoarele cuvinte ale lui Cristos, recapitulare a evangheliei şi punct forte pentru viitorii creştini: "Pentru că ai văzut, Toma, ai crezut. Fericiţi cei care cred fără să fi văzut". Necredinţa lui Toma, ca şi lepădarea lui Petru, au fost consecinţa durerii şi a iubirii şi de aceea au fost transformaţi în binecuvântare şi susţinere a slăbiciunii umane din partea milostivirii divine.

Toma intră în evanghelie aproape neobservat. Primele cuvinte pe care le pronunţă sunt dictate de descurajare. Isus fusese rugat de Marta şi Maria să meargă la căpătâiul lui Lazăr; dar a se întoarce din nou în Iudeea, după ameninţările făcute de duşmani, echivala cu expunerea la un mare risc. În faţa obiecţiei ucenicilor, Isus s-a arătat ferm şi atunci Toma a strigat mâhnit: "Să mergem împreună şi să murim împreună cu el!". A doua intervenţie a lui Toma este la fel de melancolică. Isus i-a adunat pe ucenici în cenacol şi îi pregăteşte pentru marile evenimente ale căror protagonişti vor fi, apoi cuvintele sale au tonul despărţirii: "Voi ştiţi unde mă duc şi cunoaşteţi şi calea". Toţi tac cuprinşi de emoţie; numai Toma îndrăzneşte să obiecteze: "Doamne, nu ştim unde te duci, şi cum putem şti calea?". Răspunsul lui Isus este un alt dar, care îl introduce pe Toma şi pe noi în intimitatea misterului trinitar: "Isus i-a răspuns: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-aţi cunoaşte, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu. Din acest moment îl cunoaşteţi".

Toma, care avea nevoie mai mult decât oricare altul de Paşti, pentru a avea un răspuns definitiv la întrebările sale, a provocat prin absenţa sa din comunitatea apostolilor, vizitată de Cristos cel înviat, un alt incident providenţial: "Dacă nu văd în mâinile sale semnul cuielor, dacă nu pun degetul meu în locul cuielor... nu cred". Şi Isus poate să răspundă: "Pune-ţi degetul aici şi vezi mâinile mele! Nu fi necredincios, Toma, dar credincios". Se pare că nu se poate atribui nici o verosimilitate istorică Evangheliei lui Toma nici Actelor sale.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)