Miercuri, 17 iulie 2024
Sfântul Alexie
cerșetor
Printre cele mai sugestive itinerare turistice romane, pe colina Aventin, un popas obligatoriu, după vizita la vechea bazilică a sfintei Sabina, îl constituie biserica "Sfântul Alexie", în care mulți miri tineri preferă să celebreze căsătoria lor. Biserica, numită mai întâi a sfântului Bonifaciu, a fost dedicată în anul 1217 de către papa Honoriu al III-lea sfântului Alexie. Dar clădirea de la început a dispărut aproape cu totul prin ultima refacere barocă din secolul al XVIII-lea. Turiștii și evlavioșii caută acolo totuși scara de lemn, așezată în capela laterală, unde un ucenic al lui Bernini, Bergondi, a realizat statuia sfântului. O veche tradiție susține tocmai că sub acea scară și-a petrecut nopțile tânărul patrician roman, Alexie, devenind cerșetor din iubire față de Cristos.
Istoria sa, pe care și-au însușit-o teatrul și poezia și mai înainte încă legenda, este povestită în diferite versiuni. Despre acest anonim om al lui Dumnezeu, ascet și cerșetor la Edessa în secolul al V-lea, versiunea hagiografică siriană, care se întâlnește într-un vechi manuscris de la sfârșitul secolului al V-lea, este cea care a avut mai mult noroc. Tinerele care celebrează căsătoria în biserica "Sfântul Alexie" de pe Aventin vor fi citit-o nu fără o atitudine de surâzătoare înțelegere. În ea se povestește într-adevăr despre un tânăr roman, fiul unor părinți bogați, care în seara nunții, îndepărtându-se pe ascuns din sala ospățului, a fugit direct dincolo de mare, refugiindu-se la Edessa, unde a petrecut câțiva ani cerșind hrana la ușa bisericii și dedicându-se cu totul rugăciunii și pocăinței. Înainte de a muri și-ar fi dezvăluit identitatea sacristanului. Acesta i-a spus episcopului, care, mergând în cimitir unde fusese înmormântat cerșetorul, n-a găsit pe mormântul său decât câteva zdrențe.
Versiunea greco-romană introduce o semnificativă variantă: Alexie, fiul unic al patricienilor Eufemian și Aglae, în ziua nunții, după o lungă discuție cu mireasa, se înțelege cu ea să trăiască în înfrânare absolută, apoi pleacă din Roma cu o destinație necunoscută. Se întoarce acolo după 17 ani și este primit în casa părinților ca un cerșetor și folosit pentru muncile cele mai umile. În bazilica inferioară a sfântului Clement picturi din a doua jumătate a secolului al XI-lea reprezintă întoarcerea la Roma a sfântului Alexie în haine de cerșetor, întâlnirea sa cu tatăl care nu-l recunoaște, apoi vizita papei Inocențiu care descoperă pe trupul necunoscutului pelerin un semn al realei sale identități și următoarea scenă a părinților, vizibil sfâșiați de durere, la căpătâiul fiului muribund.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)