Luni, 15 iulie 2024
Sfântul Bonaventura
episcop și învățător al Bisericii (comemorare)
Bonaventura (născut în anul 1218 la Bagnorea, actuala Bagnoregio) spune că a preferat ordinul întemeiat de sfântul Francisc, pentru că a constatat o asemănare admirabilă între creșterea Bisericii și cea a familiei franciscane: ambele numărau la început oameni simpli, pescari și țărani, și mai apoi oameni de știință. Când Bonaventura a intrat în ordin, fiii sfântului Francisc, asemenea celor ai sfântului Dominic, își croiseră drumul până la Paris, la Oxford, la Cambridge, la Strasbourg și în alte universități europene. Evoluția nu fusese nedureroasă. Unii din "vechea" generație priveau cu perplexitate spre slăbita disciplină religioasă și spre noua deschidere culturală a tinerilor frați. Dar Bonaventura știa să spună un cuvânt liniștitor și stimulator și pentru unii și pentru alții.
Fratelui Egidiu care în simplitatea sa îl întreba cum se va putea mântui el, cel lipsit de orice știință teologică, fratele Bonaventura i-a răspuns: "Dacă Dumnezeu îi dă unui om numai harul de a-l putea iubi, aceasta ajunge... O bătrânică poate să-l iubească pe Dumnezeu chiar mai mult decât un maestru de teologie". Dotat cu bun simț, practic și speculativ în același timp, Bonaventura știuse să aplice la solidul trunchi franciscan altoaiele tinerelor generații cu exigențe mărite, chiar și culturale, dezmințindu-i pe cei care se temeau, precum Jacopone da Todi, că știința ar provoca daună simplității regulii franciscane.
Bonaventura, ucenic al lui Alexandru de Hales la Paris, ca și sfântul Toma rămăsese în acest oraș mai întâi ca profesor de teologie, apoi ca general al fraților Minori, misiune la care a fost ales la numai 36 de ani. Fiind făcut cardinal, a trebuit să accepte și consacrarea episcopală, mai întâi refuzată din umilință, și a avut sediul situat în afara Romei, la Albano Laziale. Din partea papei Grigore al X-lea a avut sarcina de a pregăti Al II-lea Conciliu din Lyon, la care fusese invitat și Toma de Aquino, mort cu două luni înainte de deschidere, care a avut loc la 7 mai 1274. La 15 iulie a aceluiași an murea și fratele Bonaventura, asistat în mod personal de papă.
La baza doctrinei teologice învățate de fratele Bonaventura prin cuvânt și prin scrieri (printre cărțile sale cele mai cunoscute, Itinerarul minții spre Dumnezeu) este iubirea sau caritatea. "Nu ajunge - scrie el - lectura fără ungere; nu ajunge speculația fără devoțiune; nu ajunge cercetarea fără admirație; nu ajunge circumspecția fără exultanță; iscusința fără pietate; știința fără caritate; inteligența fără umilință; studiul fără har".
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)