Duminică, 14 iulie 2024 

Sfântul Camil de Lellis

preot (comemorare facultativă)

Căile Domnului sunt infinite. Camil de Lellis (născut la Bucchianico di Chieti în anul 1550) s-a impus veneraţiei lumii întregi şi din cauza unei banale băşicuţe care se încăpăţâna să se cicatrizeze, constrângându-l la popasuri periodice în spitalul "Sfântul Iacob" din Roma. Tatăl său, marchiz, om de arme, murind i-a lăsat fiului Camil moştenirea curajului său şi a spadei sale. Tânărul, mergând la Roma pentru a-şi trata un nesuferit ulcer al pielii, a intrat la "Sfântul Iacob", plătindu-şi pensiunea prin munca de servitor. Dar viciul jocului l-a făcut să piardă literalmente şi cămaşa, în afară de puţinii bani adunaţi ca mercenar. Punându-se apoi în slujba capucinilor, în timp ce călărea spre convent între două coşuri de provizii, pe strada dintre San Giovanni Rotondo şi Manfredonia, asemenea sfântului Paul pe drumul Damascului, a fost fulgerat de har.

Hotărât să-şi schimbe viaţa, a cerut să îmbrace haina franciscană. Dar ulceraţia de piele l-a împiedicat să se alăture familiei sfântului Francisc. S-a întors la Roma pentru a-şi trata persistenta boală, dedicându-se de această dată slujirii bolnavilor cu un spirit total reînnoit. A rămas acolo ca îngrijitor voluntar. Asiduu la paturile bolnavilor celor mai neplăcuţi, spunea pe ton de asigurare: "Porunciţi-mi, pentru că voi sunteţi stăpânii mei". Duminica şi puţinele ore de libertate le petrecea alături de sfântul Filip Neri, a cărui influenţă a fost determinantă pentru opera ce era pe cale să apară.

Abia trecuse anul sfânt 1575, în timpul căruia puţinele spitale romane se dovediseră cu totul inadecvate pentru a face faţă internării atâtor pelerini având nevoie de asistenţă. Camil de Lellis a întemeiat atunci congregaţia Miniştrilor, adică a slujitorilor bolnavilor, pentru că datoria principală a membrilor noii congregaţii era aceea de a se dedica îngrijirii spirituale şi asistenţei trupeşti a bolnavilor.

Doi ani mai târziu Camil a fost sfinţit preot. Timp de douăzeci de ani i-a condus cu fermitate aproape militărească pe călugării săi. Nici o îndatorire nu-l putea smulge pe sfântul Camil de la patul bolnavilor: "Aveţi răbdare - spunea celui care îl chema în altă parte - sunt ocupat cu Domnul nostru Isus Cristos". Cu şapte ani înainte de moarte, întâmplată la Roma la 14 iulie 1614, Camil de Lellis a renunţat la sarcina de superior general. Trupul său este venerat la Maddalena în Roma. A fost înscris în catalogul sfinţilor în anul 1746 şi declarat, în anul 1886, patron al bolnavilor şi al spitalelor, împreună cu sfântul Ioan al lui Dumnezeu.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie