Sâmbăta, 13 iulie 2024 

Sfântul Henric

rege (comemorare facultativă)

Mediul în care s-a împlinit sfinţenia acestui suveran german ar putea părea la prima vedere cel mai puţin potrivit pentru practicarea desăvârşirii creştine. A crescut însă în preajma unor persoane sfinte. Henric, fiul ducelui Bavariei, s-a născut într-un castel de pe malul Dunării, în anul 793. Tatăl său, numit mai întâi "certăreţul", a făcut progrese atât de mari în îmblânzirea caracterului la şcoala unei soţii blânde, încât a sfârşit prin a fi numit "cel paşnic".

Henric a avut un frate, Bruno, care a renunţat la posibilităţile vieţii de la curte pentru a deveni păstor de suflete, ca episcop de Augusta. Dintre cele două surori, Brigida s-a făcut călugăriţă, iar Gisella s-a căsătorit cu un sfânt, regele Ştefan al Ungariei. Prinţul Henric a fost încredinţat de către mama canonicilor din Hildesheim, şi mai târziu episcopului de Regensburg, sfântul Wolfgang, la şcoala căruia s-a format din punct de vedere cultural şi spiritual.

Un episod aparte, care are caracter de legendă, a ajutat la menţinerea lui pe calea cea dreaptă în anii tinereţii. Avea 23 de ani, când i-a apărut în vis perceptorul său sfântul Wolfgang, mort de curând, care a trasat pe peretele camerei două scurte cuvinte: "În timp de şase". Henric a crezut că trebuie să moară după şase zile şi a petrecut aşteptarea în exerciţii de pietate. Trecând cele şase zile fără să se întâmple nimic, a interpretat prezicerea prin şase luni şi a continuat să se pregătească pentru o moarte bună. După şase luni Henric era încă în viaţă şi i-a mulţumit lui Dumnezeu că are înainte încă şase ani pentru a aduna merite. După trecerea celor şase ani, Henric se afla pe tronul Germaniei, bine apărat spiritualiceşte pentru a nu ceda tentaţiilor facile ale puterii şi ale mondenităţii.

Nu i-au lipsit ocaziile de a da dovadă de ceea ce învăţase la şcoala sfântului Wolfgang. A dus înainte mari iniţiative cu fermitate şi, în acelaşi timp, cu moderaţie. Primul care a beneficiat de acestea a fost ducele de Suabia, Hermann. La doi ani după alegerea sa ca rege al Germaniei, papa Benedict al VIII-lea a aşezat pe capul său şi pe cel al pioasei sale soţii Cunegunda coroana sacrului Imperiu Roman. Cu puţin mai înainte magnaţii italieni, sătui de despotismul lui Arduin, marchizul de Ivrea, îl încoronaseră la Pavia ca rege al Italiei. Henric, sfătuit de sfântul Odilon, abate de Cluny şi reformator al spiritului monastic, a promovat reforma clerului şi a mănăstirilor. Exemplu rar de corectitudine civilă şi onestitate morală în administrarea lucrurilor pământeşti, a meritat şi altă coroană, mai prestigioasă, cea a sfinţeniei. A murit la 13 iulie 1024 şi a fost înmormântat la Bamberg. Fericitul Eugeniu al III-lea l-a inclus în catalogul sfinţilor în anul 1146.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie