Vineri, 28 iunie 2024
Sfântul Irineu
episcop și martir (comemorare)
Împăciuitor prin nume și prin faptă (numele "Irineu" în limba greacă înseamnă "pașnic" și "împăciuitor"), sfântul Irineu este prezentat papei de către creștinii din Galia prin cuvinte foarte elogioase: "Apărător zelos al testamentului lui Cristos". La Roma, Irineu a făcut cinste numelui său, sugerându-i moderație papei Victor, sfătuindu-l cu respect să nu excomunice Bisericile din Asia, în controversa cu privire la data celebrării Paștelui. Cu aceleași intenții pașnice, acest om ponderat s-a străduit în relația cu episcopii altor comunități creștine pentru triumful înțelegerii și al unității, mai ales prin menținerea legăturii cu tradiția apostolică, pentru combaterea raționalismului gnostic. Dintre scrierile sale ne rămân intacte cinci cărți din Adversus haereses, în care Irineu apare nu numai ca teologul cel mai echilibrat și pătrunzător al Întrupării răscumpărătoare, ci și unul dintre păstorii cei mai compleți, mai apostolici și mai catolici care au slujit Biserica. Se simte că argumentațiile sale contra ereticilor, deși născute din polemică, sunt nutrite de rugăciune și caritate.
Irineu se trăgea din Asia Mică. Printre amintirile sale din tinerețe menționăm contactul cu Policarp din Smirna, sfântul episcop "care a fost învățat de către martori oculari ai vieții Cuvântului", în special de apostolul Ioan, care își stabilise reședința la Smirna. Așadar, prin Policarp, Irineu este în legătură cu apostolii. Plecând din Asia Mică, Irineu a petrecut câtva timp la Roma și apoi s-a mutat la Lyon. Nu a fost din rândul martirilor persecuției care s-a abătut asupra creștinilor lyonezi în anul 177, pentru că tocmai atunci fusese trimis la Roma de către Biserica sa pentru a prezenta papei Eleuteriu unele probleme de ordin doctrinar, privind mai ales eroarea montanistă, propagată de un grup de fanatici veniți din Orient, care predicau dezgustul față de lucrurile lumii și anunțau iminenta întoarcere finală a lui Cristos. Întors la Lyon, Irineu i-a urmat în anul 178 nonagenarului episcop martir sfântul Fotin, și a condus Biserica din Lyon până la moarte, întâmplată în jurul anului 200. În ciuda faptului că nu s-a demonstrat că el a murit martir, Biserica îl cinstește ca atare.
El a fost oricum un adevărat martor al credinței într-o perioadă de dură persecuție; câmpul său de acțiune a fost foarte vast, dacă ținem cont de faptul că probabil nu exista nici un alt episcop în Galia și în ținuturile învecinate ale Germaniei. Fiind grec, învățase limbile "barbare" pentru a putea evangheliza populațiile celtice.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)