Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Miercuri, 19 iunie 2024 

Sfântul Romuald

Abatele Romuald, părintele călugărilor camaldolezi, a dat dovadă, încă de la o vârstă tânără, de o puternică înclinație față de viața solitară și rugăciune, deși trăia într-un mediu cu ușoare ispite și exemple de mondenitate, fiind fiul unui duce din Ravenna. După ce a urmat, timp de trei ani, regula cistercensă în mănăstirea "Sfântul Apollinariu", nemulțumit de acea viață, la 23 de ani, a obținut permisiunea de a duce viața de pustnic, pe dealurile din preajma Veneției, în tovărășia pustnicului Marin. Aici, a aflat despre schitul din munții Pirinei de la sfântul Miguel de Cuixa și a voit să se îmbarce pentru această nouă aventură spirituală, în compania dogelui venețian Pietro Orseolo, devenit sfânt. A petrecut acolo zece ani, dând chinoviei spaniole o clară orientare pustnică.

Oriunde mergea, călugărul din Ravenna răspândea molipsirea vieții solitare. Întors la Ravenna, Romuald l-a convins până și pe tatăl său să devină călugăr la "San Severo". Peregrinările sale aveau un scop foarte precis: reforma mănăstirilor și a schiturilor, după modelul chinoviilor antice orientale. S-a născut astfel, printre desul mărăciniș alpin, în spatele înaltului Casentino, chinovia de la Camaldoli, care și-a luat numele de la "câmpul" unui anume Maldolo, acela care a dăruit acel loc omului lui Dumnezeu în căutare de singurătate.

Dar acest om, atât de doritor să se separe de oameni pentru a urma propria înclinație la viața contemplativă, părea destinat la neîntreruptă peregrinare pe drumurile Italiei. Împăratul Otto al III-lea, care avea pentru sfântul călugăr o profundă admirație, l-a numit abate la "Sfântul Apollinariu". Demnitatea abațială nu se potrivea cu idealul său de viață religioasă și, după trecerea unui an în acea funcție, Romuald a depus la picioarele împăratului cârja abațială, căindu-se că a cedat la ceea ce el considera tentația prestigiului, mergând spre a locui cât mai departe posibil, în abația de la Montecassino. Și aici a adus rigoarea sa ascetică, dând spiritualității benedictine un mai accentuat ton contemplativ și riguros.

Apoi, de la Montecassino a plecat pentru noi aventuri spirituale, reformând și întemeind mănăstiri, la Verghereto, Lemmo, Roma, Fontebuona și Vallombrosa, trecând prin cea de la Siena și cea de la Val di Castro, de lângă Fabriano, unde a murit la 19 iunie 1027. Chiar și după moarte, Romuald nu a avut o "locuință" fixă. La 17 februarie 1481 rămășițele sale pământești au fost transportate la Fabriano. Și acea zi a însemnat și data sărbătorii sale liturgice, până la recenta reformă a calendarului, care fixează comemorarea sfântului în ziua morții.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat