Miercuri, 1 mai 2024
Sfântul Iosif Muncitorul
muncitor (comemorare facultativă)
Pius al XII-lea, instituind în anul 1955 sărbătoarea "Sfântul Iosif Muncitorul", a intenționat să ofere muncitorului creștin un model și un protector. "Orice muncă - spusese deja în radiomesajul de Crăciun din 1942 - are o demnitate inalienabilă și, în același timp, o legătură intimă cu perfecționarea persoanei: nobilă demnitate și prerogativă, pe care nu le micșorează în nici un mod oboseala și povara care trebuie suportate ca efect al păcatului original, în ascultare și supunere față de voința lui Dumnezeu". Cristos însuși a voit să fie muncitor manual, petrecând o mare parte a vieții în atelierul lui Iosif, sfântul cu mâinile bătătorite, tâmplarul din Nazaret.
Cu puțini ani înainte ca sfântul Iosif să-și deschidă umilul atelier, Cicero scria: "...Au o meserie de jos toți meșteșugarii, pentru că într-un atelier nu poate fi nimic prestigios". Filozoful Aristotel fusese mai categoric, întrebându-se în prima carte a Politicii: "Trebuie recunoscuți printre cetățeni și meseriașii?".
Răspunsul a fost dat de către exemplul lui Cristos, care a voit să aibă parte de condiția de muncitor alături de Iosif, și ne-a venit din conștientizarea mișcării muncitorești însăși, care în această zi celebrează sărbătoarea muncii și realizările din domeniul social, sindical și economic. "Din punct de vedere creștin - citim în manualul dell'aclista - mișcarea muncitorească nu este decât o formă a mișcării generale de înălțare a omenirii, un aspect special al acelui fenomen general de asceză exprimat prin parabola talanților".
Pentru a sublinia noblețea muncii, Biserica îl propune meditației noastre pe sfântul Iosif muncitorul. Sărbătoarea de astăzi o substituie pe cea a patronatului sfântului Iosif asupra Bisericii universale, prescrisă în anul 1847 de către Pius al IX-lea.
Pius al XII-lea și Ioan al XXIII-lea (papa Roncalli a introdus numele sfântul Iosif în Canonul Misei) au adus omagiu acestui maestru exemplar al vieții creștine, omului laborios, onest, fidel cuvântului lui Dumnezeu, ascultător, virtuți pe care evanghelia le sintetizează prin două cuvinte: "bărbat drept". "Proletarii și muncitorii - scria Leon al XIII-lea, în enciclica Rerum novarum - au dreptul special de a recurge la sfântul Iosif și de a-și propune imitarea lui. Într-adevăr, Iosif, fiind din neam regesc, unit în căsătorie cu cea mai mare și mai sfântă dintre femei, tată purtător de grijă al Fiului lui Dumnezeu, cu toate acestea își petrece viața lucrând și așteaptă de la munca sa de meșteșugar tot ceea ce este necesar pentru menținerea familiei".
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)