Sâmbăta, 6 aprilie 2024 

Sfântul Marcelin

martir

Martiriul lui Marcelin, înalt funcţionar imperial şi prieten al sfântului Augustin, este legat de schisma donatistă care a sfâşiat timp de peste un secol Biserica africană. Începuturile datează din anul 310, când a fost contestată validitatea alegerii episcopului de Cartagina, Cecilian, pentru că a fost consacrat de către episcopi "trădători". Când edictul lui Diocleţian a impus creştinilor să predea cărţile sacre pentru a fi arse, cei care au dat ascultare au fost numiţi "trădători" şi consideraţi drept păcătoşi publici.

Episcopul Donatus (de la care provine numele de donatism dat sectei), fiind contrapus de către partidul schismatic episcopului legitim Cecilian, rezumase afirmaţia doctrinară în aceste două puncte: "Biserica este societatea sfinţilor"; "sacramentele administrate de păcătoşi sunt invalide". Pretextul doctrinar masca în realitate neînţelegeri regionale şi sociale: Numidia împotriva Africii proconsulare, proletari contra proprietarilor romani. În acest punct se inserează activitatea personală a sfântului de astăzi, victimă foarte cunoscută a donatiştilor.

Marcelin îndeplinea la Cartagina funcţiile de tribun şi de notar. Bun tată de familie, creştin exemplar, este definit de către prietenul său sfântul Augustin om foarte cunoscut pentru stima universală de care se bucura datorită religiozităţii sale: fama et pietate notissimus. Dornic să înveţe, s-a adresat adesea sfântului Augustin, pentru a avea clarificări asupra punctelor mai controversate ale doctrinei catolice. Îi datorăm curiozităţii lăudabile a piosului funcţionar unele opere scrise de marele teolog din Hippona, cum ar fi tratatul Despre iertarea păcatelor, Despre duh şi literă şi cel mai celebru Despre Trinitate, pe care cu toate acestea Marcelin nu l-a putut citi, pentru că între timp plătise cu viaţa curajul de a se situa de partea tradiţiei catolice, în conferinţa ţinută la Cartagina în anul 411 între episcopii catolici şi donatişti. Marcelin le-a adus victoria catolicilor, şi aceasta a impus un edict de proscriere contra donatiştilor promulgat de împăratul Honoriu. Pentru aceasta donatiştii s-au răzbunat acuzându-l de complicitate cu uzurpatorul Heraclian. Acuza era gravă şi Marcelin a fost condamnat la moarte de către contele Marin la 13 septembrie. În anul următor acelaşi împărat recunoştea eroarea comisă de către justiţia romană. Căzând acuza de înţelegere între Marcelin şi rebelul Heraclian, au fost ratificate şi aprobate toate deciziile luate de tribunul Marcelin, pe care Biserica îl cinsteşte ca martir, pentru că nu s-a coborât la compromisuri cu adevărul nici în faţa morţii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie