Vineri, 5 aprilie 2024 

Sfântul Vincenţiu Ferrer

preot (comemorare facultativă)

"Bea apa maestrului Vincenţiu", se spune şi acum în Spania, pentru a recomanda tăcerea. Expresia se referă la un înţelept şi neobişnuit sfat dat de către dominicanul sfânt Vincenţiu Ferrer unei femei care îl întreba ce să facă pentru a se putea înţelege cu soţul ei certăreţ. "Ia această sticluţă cu apă - i-a răspuns sfântul - şi când soţul tău se întoarce de la muncă, bea o înghiţitură şi ţine-o în gură cât mai mult posibil". Era în mod evident singurul mod pentru a o constrânge pe femeie să ţină gura închisă, fără a-i răspunde prin ofense soţului.

Anecdota aruncă o lumină de simpatie umană asupra acestui foarte fin biciuitor al moravurilor, care a meritat din partea contemporanilor titlul de "îngerul Apocalipsului", pentru că în predicile sale obişnuia să ameninţe cu flageluri şi suferinţe. Vincenţiu se născuse la Valencia în anul 1350. La 16 ani terminase deja cu un atât de mare succes studiile de filozofie şi de teologie, încât profesorii săi l-au primit îndată în cadrul corpului didactic.

Intrând în conventul dominicanilor din Valencia, a fost hirotonit preot în anul 1378, o dată care în istoria Bisericii este amintită ca începutul marii schisme din Occident (1378-1417). Grava confuzie i-a împărţit pe creştini în două din punct de vedere al ascultării, faţă de Roma şi faţă de Avignon. Era inevitabil ca şi spirite drepte, ca Vincenţiu Ferrer, să se afle orientate de partea papei ilegitim. Buna credinţă a lui Vincenţiu Ferrer este, de altfel, dovedită de faptul că el s-a străduit până la limitele posibilului pentru a aplana grava neînţelegere şi a reda Bisericii unitatea. El a parcurs toată Europa, entuziasmând prin convingătoarea sa oratorie mulţimile de credincioşi, atraşi şi de un fenomen deosebit: predicatorul dominican, care cunoştea numai limba maternă, castiliana, împreună cu latina şi puţină ebraică învăţată la şcoală, era înţeles de către credincioşii diferitelor naţiuni, unde se ducea, în limba lor, repetându-se miracolul de la Rusalii.

Autentic vestitor al mesajului creştin, sfântul Vincenţiu regăsea toată vigoarea tinerească chiar şi la vârsta înaintată, îndată ce urca la pupitru sau pe scenele improvizate în pieţe, pentru că bisericile nu erau în măsură să ofere loc mulţimii care se revărsa, chiar dacă el, în loc să mângâie auditoriul prin accente de speranţă, îi biciuia obiceiurile, cu tonul unei mustrări ameninţătoare. Restabilindu-se unitatea papalităţii prin Conciliul din Constanza şi prin alegerea lui Martin al V-lea, Vincenţiu a parcurs nordul Franţei în încercarea de a pune capăt războiului de o sută de ani. A murit la 5 aprilie 1419 în timpul misiunii de la Vannes, în Bretagne, şi a fost înscris în catalogul sfinţilor de către compatriotul său Calixt al III-lea în anul 1455.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Maria Crescentia Höss (1682-1744) s-a născut la 20 octombrie 1682 la Kaufbeuren, Bavaria, şi a fost botezată Anna. Ea a intrat în viaţa călugărească în oraşul ei natal, unde şi-a petrecut întreaga viaţă. Ca şi călugăriţă terţiară, timp de 40 de ani ea a trăit o viaţă mistică intensă, legată de o suferinţă interioară.

("Lumina creştinului", 1/2002)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie