Vineri, 5 aprilie 2024
Sfântul Vincențiu Ferrer
preot (comemorare facultativă)
"Bea apa maestrului Vincențiu", se spune și acum în Spania, pentru a recomanda tăcerea. Expresia se referă la un înțelept și neobișnuit sfat dat de către dominicanul sfânt Vincențiu Ferrer unei femei care îl întreba ce să facă pentru a se putea înțelege cu soțul ei certăreț. "Ia această sticluță cu apă - i-a răspuns sfântul - și când soțul tău se întoarce de la muncă, bea o înghițitură și ține-o în gură cât mai mult posibil". Era în mod evident singurul mod pentru a o constrânge pe femeie să țină gura închisă, fără a-i răspunde prin ofense soțului.
Anecdota aruncă o lumină de simpatie umană asupra acestui foarte fin biciuitor al moravurilor, care a meritat din partea contemporanilor titlul de "îngerul Apocalipsului", pentru că în predicile sale obișnuia să amenințe cu flageluri și suferințe. Vincențiu se născuse la Valencia în anul 1350. La 16 ani terminase deja cu un atât de mare succes studiile de filozofie și de teologie, încât profesorii săi l-au primit îndată în cadrul corpului didactic.
Intrând în conventul dominicanilor din Valencia, a fost hirotonit preot în anul 1378, o dată care în istoria Bisericii este amintită ca începutul marii schisme din Occident (1378-1417). Grava confuzie i-a împărțit pe creștini în două din punct de vedere al ascultării, față de Roma și față de Avignon. Era inevitabil ca și spirite drepte, ca Vincențiu Ferrer, să se afle orientate de partea papei ilegitim. Buna credință a lui Vincențiu Ferrer este, de altfel, dovedită de faptul că el s-a străduit până la limitele posibilului pentru a aplana grava neînțelegere și a reda Bisericii unitatea. El a parcurs toată Europa, entuziasmând prin convingătoarea sa oratorie mulțimile de credincioși, atrași și de un fenomen deosebit: predicatorul dominican, care cunoștea numai limba maternă, castiliana, împreună cu latina și puțină ebraică învățată la școală, era înțeles de către credincioșii diferitelor națiuni, unde se ducea, în limba lor, repetându-se miracolul de la Rusalii.
Autentic vestitor al mesajului creștin, sfântul Vincențiu regăsea toată vigoarea tinerească chiar și la vârsta înaintată, îndată ce urca la pupitru sau pe scenele improvizate în piețe, pentru că bisericile nu erau în măsură să ofere loc mulțimii care se revărsa, chiar dacă el, în loc să mângâie auditoriul prin accente de speranță, îi biciuia obiceiurile, cu tonul unei mustrări amenințătoare. Restabilindu-se unitatea papalității prin Conciliul din Constanza și prin alegerea lui Martin al V-lea, Vincențiu a parcurs nordul Franței în încercarea de a pune capăt războiului de o sută de ani. A murit la 5 aprilie 1419 în timpul misiunii de la Vannes, în Bretagne, și a fost înscris în catalogul sfinților de către compatriotul său Calixt al III-lea în anul 1455.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)
* * *
Maria Crescentia Höss (1682-1744) s-a născut la 20 octombrie 1682 la Kaufbeuren, Bavaria, și a fost botezată Anna. Ea a intrat în viața călugărească în orașul ei natal, unde și-a petrecut întreaga viață. Ca și călugăriță terțiară, timp de 40 de ani ea a trăit o viață mistică intensă, legată de o suferință interioară.
("Lumina creștinului", 1/2002)