Luni, 22 aprilie 2024
Sfinții Soter, Caius și Agapet
papi
Acești trei papi, comemorați în aceeași zi în Martirologiul roman, nu au multe lucruri în comun. Cum se întâmplă de obicei, pentru papii din primele trei secole trebuie să dăm dovadă de o critică severă față de (puținele) date care ne-au fost transmise. Este cazul specific al lui Soter și Caius: o notă a redactorilor noului calendar declară într-adevăr: "Comemorarea sfântului Soter (mort în jurul anului 175) și a sfântului Caius (mort la 22 aprilie 296), introdusă în Calendarul roman în secolul al XIII-lea, este suprimată: într-adevăr nu există nici un motiv de a-i număra pe sfinții Soter și Caius printre martiri. Sfântul Caius este amintit în Depositio episcoporum (354), în timp ce ziua de naștere a sfântului Soter este necunoscută".
Despre sfântul Soter știm totuși că a fost papă din anul 166 până în anul 175 și că a scris o scrisoare, pentru a-i încuraja pe cei persecutați din Corint: Eusebiu din Cazarea relatează entuziastul răspuns al lui Dionisie, care mulțumea papei "pentru generozitatea cu care a trimis ajutoare sfinților și pentru mângâierea pe care a adus-o prin cuvinte de încurajare fraților care apelaseră la el, așa cum un tată plin de iubire ar fi făcut față de fiii săi". Ba mai mult înștiința că scrisoarea papei fusese citită în cadrul adunării publice duminicale și a fost consultată cu aceeași grijă, care i s-a acordat scrisorii trimise acelei comunități de către sfântul Clement Romanul.
Despre sfântul Caius se spunea că ar fi fost rudă a lui Dioclețian însuși și, de asemenea, unchiul unei nu mai bine identificate sfinte, numită Susanna. În afară de aceasta, lui i se atribuia definitiva structurare a ordinelor inferioare episcopatului; dar sunt date, care nu se pot verifica, în timp ce martiriul său trebuie exclus, pentru că fiind papă între anii 283 și 296 a murit înainte ca Dioclețian să dezlănțuie (în anul 303) persecuția.
Înrudit cu sfântul Grigore cel Mare, sfântul Agapet a fost papă și apărător zelos al tradiției catolice pentru aproape un an, murind la Constantinopol la 22 aprilie 536. Papa se dusese în capitala Imperiului Roman de Răsărit în speranța, rămasă însă zadarnică, de a face să înceteze dezastruosul război greco-gotic din Italia, izbucnit în anul 535. A avut parte de "funeralii, pe care nu le mai avusese niciodată (la Constantinopol) vreun episcop sau împărat". A avut însă succes intervenția sa împotriva patriarhului Antim, care era de partea monofizismului și pe care el l-a înlocuit cu episcopul catolic Mena. După cum releva însuși Agapet într-o scrisoare a sa către Petru, episcop de Ierusalim, era pentru prima oară din timpurile sfântului Petru, când o biserică orientală primea un episcop consacrat de către episcopul Romei.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)