Marţi, 2 aprilie 2024 

Sfântul Francisc de Paola

pustnic (comemorare facultativă)

Cine a traversat strâmtoarea Messina a remarcat că una dintre marile nave care fac naveta dintre insulă şi continent poartă pe proră numele "Sfântul Francisc de Paola" şi, probabil, s-a întrebat din ce motiv au ales acel nume. Acum cinci secole un sărman frate, consumat şi slăbit de posturi lungi, provenind din Cosenza, ajungând în apropiere de Reggio Calabria a cerut unor barcagii să-l treacă peste strâmtoare pentru a se duce în Sicilia. La refuzul acestora, fratele şi-a întins mantia deasupra apei, s-a urcat deasupra şi acea insolită ambarcaţie s-a îndepărtat de ţărm plutind spre portul Messina.

Minunea i-a adus fratelui faima de taumaturg şi viitorului sfânt, titlul de patron al marinarilor. Este plină de minuni viaţa acestui sfânt auster, care a trăit în mijlocul onorurilor fără ca măcar să-şi dea seama. Faima sa trecuse dincolo de Alpi şi însuşi regele Franţei, Ludovic al XI-lea, l-a voit alături de el, sau mai bine zis a pretins ca papa să i-l trimită în grabă pe taumaturgul calabrez, pentru ca să-l vindece de grava boală, care îl lovise.

Umilul frate, înştiinţat de către un trimis pontifical, a făcut lunga călătorie până la Paris. Suveranului, nicidecum resemnat să moară, nu i-a redat sănătatea trupului, dar pe cea a sufletului, împăcându-l cu Dumnezeu şi dispunându-l să accepte voinţa divină. Înainte de a muri, Ludovic al XI-lea l-a numit director spiritual al fiului şi succesorului, Carol al VIII-lea.

Francisc, născut la Paola, în Calabria, în anul 1416, este unul dintre cei mai tineri fondatori de ordine religioase, pe care îi înregistrează istoria. La vârsta de treisprezece ani îmbrăcase haina franciscană, dar după doi ani era literalmente dispărut din circulaţie. Au trecut câţiva ani, până când un vânător, călăuzit de către un căprior, a descoperit refugiul său printre munţii aspri din apropiere de Cosenza. Faima sfinţeniei sale şi a minunilor sale a atras în urma sa un grup de tineri dornici să-i urmeze exemplul. Pentru aceştia el a întemeiat o mănăstire la Cosenza, dând naştere ordinului Eremiţilor sfinţilor Francisc de Assisi, cunoscuţi mai bine sub numele de Minimi.

Celor trei voturi de ascultare, sărăcie şi castitate, Francisc de Paola a adăugat un al patrulea vot, cel al postului din timpul Postului Mare, o riguroasă abstinenţă în toată perioada care ţine de la miercurea cenuşii până în sâmbăta sfântă: pâine, peşte, apă şi legume. Penitenţele aspre la care a supus trupul său nu i-au slăbit constituţia fizică puternică, aşa încât a trăit până la frumoasa vârstă de 91 de ani. A murit într-o zi de Vinerea Sfântă, la 2 aprilie 1507, în timpul şederii sale în Franţa, la Plessis-les-Tours. A fost canonizat în anul 1519, la numai doisprezece ani de la moarte.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie