Marţi, 16 aprilie 2024 

Sfânta Bernadeta Soubirous

fecioară

Ziua de 11 februarie, sărbătoarea sfintei Fecioare de Lourdes, cinstită printr-o deosebită celebrare liturgică, ne aminteşte apariţiile sfintei Fecioare unei tinere de paisprezece ani care nu ştia nici să citească, nici să scrie, dar care însă recita în fiecare zi rozariul, Bernadeta Soubirous, născută la Lourdes în anul 1844 din părinţi foarte săraci. Prin ea, Madona a făcut să apară un izvor miraculos, la care pelerini din toată lumea îşi reînsufleţesc credinţa şi speranţa lor. Mulţi se întorc de la Lourdes vindecaţi şi trupeşte. Sfânta Fecioară, în cursul celei de-a doua apariţii, îi spusese: "Nu vă promit că vă voi face fericiţi în această lume, dar în cealaltă".

Bernadeta nu a rămas atinsă de gloria umană. În ziua în care episcopul de Lourdes, în prezenţa a 50.000 de pelerini, a aşezat statuia sfintei Fecioare pe stânca de la Massabielle, Bernadeta a fost constrânsă să stea în cămăruţa atribuită ei de către surori, cuprinsă de un atac de astm. Şi când durerea fizică devenea mai insuportabilă, ea suspina: "Nu, nu caut uşurare, dar numai forţă şi răbdare". Existenţa sa scurtă parcursă prin umila acceptare a suferinţei fizice, ca răspuns generos la invitaţia Neprihănitei de a plăti prin pocăinţă răscumpărarea atâtor suflete care trăiesc ca prizoniere ale răului.

În timp ce alături de grota apariţiilor se înălţa un vast sanctuar, pentru a-i primi pe numeroşii pelerini şi bolnavi în căutare de uşurare, Bernadeta se părea că a dispărut în umbră. După ce a petrecut şase ani în institutul de la Lourdes, aparţinând surorilor de caritate de la Nevers, a fost admisă la noviciat de către aceleaşi surori de la Nevers. Intrarea sa fusese întârziată datorită problemelor de sănătate. La profesiunea religioasă şi-a luat numele de sora Maria Bernarda. În 15 ani de viaţă de mănăstire nu a cunoscut decât privilegiul suferinţei. Înseşi superioarele o tratau cu răceală, printr-un plan providenţial, care lipseşte sufletele alese de înţelegerea şi adesea chiar de bunăvoinţa sufletelor mediocre. Mai întâi a îndeplinit însărcinarea de infirmieră în cadrul mănăstirii, apoi cea de sacristană, până când agravarea bolii a constrâns-o să stea la pat, timp de nouă ani, mereu între viaţă şi moarte.

Celor care o încurajau le răspundea cu surâsul radios al momentelor de beatitudine, în care era în prezenţa Doamnei îmbrăcată în alb de la Lourdes: "Maria este aşa de frumoasă, încât cei care o văd ar voi să moară, pentru a o revedea". Bernadeta, umila păstoriţă, care a contemplat cu ochii proprii chipul Neprihănitei Fecioare, a murit la 16 aprilie 1879. La 8 decembrie 1933 Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea altarelor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie