Sâmbăta, 13 aprilie 2024 

Sfântul Martin I

papă şi martir (comemorare facultativă)

Originar din Todi şi diacon al Bisericii romane, Martin a fost ales pe scaunul pontifical după moartea papei Teodor (13 mai 649) şi a demonstrat îndată o mână foarte puternică în mânuirea timonei bărcii lui Petru. Nu a cerut şi nici nu a aşteptat de fapt consimţământul la alegerea sa din partea împăratului bizantin Constant al II-lea, care în anul precedent promulgase Tipul, un document pentru apărarea tezei eretice a monoteliţilor. Pentru a stăvili răspândirea acestei erezii, la trei luni după alegerea sa, papa Martin a convocat în bazilica din Lateran, la care au fost invitaţi toţi episcopii din Occident.

Condamnarea tuturor scrierilor monotelite, hotărâtă în cele cinci sesiuni conciliare solemne, a provocat reacţia furioasă a curţii bizantine. Împăratul a poruncit exarhului din Ravenna, Olimpiu, să meargă la Roma, pentru a-l aresta pe papă. Olimpiu a voit să depăşească măsura în urmarea ordinelor imperiale şi a încercat să-l asasineze pe papă prin scutierul său, în timpul celebrării sfintei Liturghii în bazilica "Santa Maria Maggiore". În momentul primirii ostiei consacrate din mâinile pontifului, josnicul călău a scos pumnalul, dar a fost lovit de orbire.

Probabil acest fapt l-a convins pe Olimpiu să-şi schimbe atitudinea, să se împace cu papa şi să plănuiască o luptă armată contra Constantinopolului. În anul 653, după moartea lui Olimpiu din cauza ciumei, împăratul a putut să-şi ducă la capăt răzbunarea, arestându-l pe papă prin noul exarh de Ravenna, Teodor Calliopa.

Sub acuza de a-şi fi însuşit în mod ilegal înalta sarcină pontificală şi de a fi complotat cu Olimpiu împotriva Constantinopolului, a fost adus pe mare în oraşul de la Bosfor. Lunga călătorie, care a durat 15 luni, a fost începutul unui crud martiriu. În timpul numeroaselor escale, nici unuia dintre atât de mulţi credincioşi veniţi să-l întâmpine pe papă nu i s-a permis să se apropie de el. Prizonierului nu-i era dată nici măcar apă, pentru a se spăla. Ajuns la 17 septembrie 654 la Constantinopol, papa, întins pe culcuşul său pe drumul public, a fost expus timp de o zi întreagă insultelor poporului, înainte de a fi închis timp de trei luni în închisoarea Prandiaria. Apoi a început lungul şi extenuantul proces, în timpul căruia cruzimile au fost atât de mari, încât l-au făcut pe acuzat să murmure: "Faceţi cu mine ceea ce voiţi; orice fel de moarte îmi va fi o binefacere".

Fiind degradat în mod public, dezbrăcat şi expus suferinţelor frigului, stânjenit de lanţuri, a fost închis în celula rezervată condamnaţilor la moarte. La 26 martie 655 a fost trimis în mod secret în exil la Chersonea, în Crimea. A suferit de foame şi a slăbit în cea mai cruntă părăsire încă patru luni, până când a murit, cu trupul slăbit, dar nu cu voinţa, la 16 septembrie 655.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie