Sâmbăta, 13 aprilie 2024
Sfântul Martin I
papă și martir (comemorare facultativă)
Originar din Todi și diacon al Bisericii romane, Martin a fost ales pe scaunul pontifical după moartea papei Teodor (13 mai 649) și a demonstrat îndată o mână foarte puternică în mânuirea timonei bărcii lui Petru. Nu a cerut și nici nu a așteptat de fapt consimțământul la alegerea sa din partea împăratului bizantin Constant al II-lea, care în anul precedent promulgase Tipul, un document pentru apărarea tezei eretice a monoteliților. Pentru a stăvili răspândirea acestei erezii, la trei luni după alegerea sa, papa Martin a convocat în bazilica din Lateran, la care au fost invitați toți episcopii din Occident.
Condamnarea tuturor scrierilor monotelite, hotărâtă în cele cinci sesiuni conciliare solemne, a provocat reacția furioasă a curții bizantine. Împăratul a poruncit exarhului din Ravenna, Olimpiu, să meargă la Roma, pentru a-l aresta pe papă. Olimpiu a voit să depășească măsura în urmarea ordinelor imperiale și a încercat să-l asasineze pe papă prin scutierul său, în timpul celebrării sfintei Liturghii în bazilica "Santa Maria Maggiore". În momentul primirii ostiei consacrate din mâinile pontifului, josnicul călău a scos pumnalul, dar a fost lovit de orbire.
Probabil acest fapt l-a convins pe Olimpiu să-și schimbe atitudinea, să se împace cu papa și să plănuiască o luptă armată contra Constantinopolului. În anul 653, după moartea lui Olimpiu din cauza ciumei, împăratul a putut să-și ducă la capăt răzbunarea, arestându-l pe papă prin noul exarh de Ravenna, Teodor Calliopa.
Sub acuza de a-și fi însușit în mod ilegal înalta sarcină pontificală și de a fi complotat cu Olimpiu împotriva Constantinopolului, a fost adus pe mare în orașul de la Bosfor. Lunga călătorie, care a durat 15 luni, a fost începutul unui crud martiriu. În timpul numeroaselor escale, nici unuia dintre atât de mulți credincioși veniți să-l întâmpine pe papă nu i s-a permis să se apropie de el. Prizonierului nu-i era dată nici măcar apă, pentru a se spăla. Ajuns la 17 septembrie 654 la Constantinopol, papa, întins pe culcușul său pe drumul public, a fost expus timp de o zi întreagă insultelor poporului, înainte de a fi închis timp de trei luni în închisoarea Prandiaria. Apoi a început lungul și extenuantul proces, în timpul căruia cruzimile au fost atât de mari, încât l-au făcut pe acuzat să murmure: "Faceți cu mine ceea ce voiți; orice fel de moarte îmi va fi o binefacere".
Fiind degradat în mod public, dezbrăcat și expus suferințelor frigului, stânjenit de lanțuri, a fost închis în celula rezervată condamnaților la moarte. La 26 martie 655 a fost trimis în mod secret în exil la Chersonea, în Crimea. A suferit de foame și a slăbit în cea mai cruntă părăsire încă patru luni, până când a murit, cu trupul slăbit, dar nu cu voința, la 16 septembrie 655.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)