Luni, 4 martie 2024
Sfântul Cazimir
(comemorare facultativă)
Regina Elisabeta de Habsburg, mama lui Cazimir, al treilea născut al lui Cazimir al IV-lea regele Poloniei, a avut treisprezece fii, dintre care doisprezece au purtat coroana regală iar unul, Cazimir, pe aceea, mult mai glorioasă, a sfinților, după ce a renunțat la cea de rege al Ungariei. Cazimir se născuse la Cracovia, în anul 1458, fiul regelui Poloniei, aparținând dinastiei Jagellonilor, de origine lituaniană. Când ungurii s-au răsculat împotriva regelui lor, Matei Corvin, și i-au oferit coroana principelui de treisprezece ani, Cazimir; acesta a renunțat îndată ce a auzit că papa se declarase contrar înlăturării aceluia care domnea și impunerii cu forța a tânărului rege. De fapt, principele avea drept ambiție, dacă se poate numi ambiție, să realizeze idealul ascetic al sărăciei și umilinței.
Strămoșul dinastiei, păgânul Jagello, suveran al Lituaniei, se convertise în anul 1385 împreună cu poporul său la catolicism, legând interesele sale de cele ale Poloniei. Dinastia regilor Jagelloni va rămâne pe tronul Poloniei până în anul 1572, extinzând cuceririle de la Prusia până în Ungaria și realizând în parte vechiul vis de a cuprinde într-un singur regat toate statele dintre marea Baltică și marea Neagră. Angajat în această politică de expansiune, regele Cazimir al IV-lea (1440-1492) i-a dat celui de-al treilea născut sarcina de regent al Poloniei, iar principele, deja subminat de tuberculoză, a îndeplinit sarcina printr-o politică inteligentă, fără totuși să se lase atras de seducțiile puterii.
A fost un slujitor sârguincios la statului său, dar nu a cedat rațiunilor de stat, când i s-a propus de către tatăl căsătoria cu fiica lui Frederic al III-lea, pentru a mări, prin politica matrimonială, granițele deja extinse ale regatului. Principele Cazimir nu voia să renunțe la idealul său ascetic de curăție pentru avantaje materiale pe care nu le dorea. De o frumusețe extraordinară, admirat și adulat, Cazimir rezervase inima sa numai preasfintei Fecioare. "Sufletul meu, - scria el într-unul dintre atâtea "madrigaluri" pe care i le dedica sfintei Fecioare - nu lăsa să treacă nici o zi fără a-i aduce omagiile sale Mariei; cinstește cu zel sărbătorile sale, celebrează toate virtuțile sale. Admiră măreția sa și precedența sa față de toate creaturile". Stingându-se din viață la vârsta de douăzeci și cinci de ani la Grodno (în Lituania anexată Rusiei) la 4 martie 1484, a primit îndată după moarte venerația unanimă a întregului popor polonez. În anul 1521, papa Leon al X-lea l-a inclus catalogul sfinților declarându-l patron al Poloniei și al Lituaniei.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)