Duminică, 31 martie 2024
Amos
profet
Amos este primul profet scriitor, iar profețiile sale, care constituie pentru noi primul document al profetismului, sunt și un prețios izvor de informații privind viața sa și obiceiurile poporului său, cu șapte secole și jumătate înainte de Cristos. A predicat într-adevăr între anii 762 și 750 î.C., ca urmare a unei precise chemări divine care l-a luat din satul său, Teqoa, aproape de Betleem, și de la ocupațiile sale de crescător de animale și cultivator de sicomori.
Ieroboam al II-lea (683-743), profitând de dezinteresul Egiptului și al Asiriei, extinsese granițele Israelului; dar victoriile ușoare exasperaseră o situație socială dezordonată: celor bogați, lacomi de câștiguri, li se opuneau cei marginalizați, săraci, exploatați în mod nedemn de către negustori, magistrați și funcționari necinstiți, în timp ce lenevirea, nepăsarea și cursa după plăcerile ușoare frânaseră vechiul elan religios al poporului lui Dumnezeu. Sentimentului religios, alimentat de vechea Alianță, i se substituise exaltarea prezumțioasă a omului și a puterii sale.
Împotriva acestei mentalități laice și a observării pur formale a legii Amos înalță glasul său pentru a anunța iminenta pedeapsă a lui Dumnezeu, care va distruge Israelul, va lovi pe cei bogați și va face să dispară acel cult gol, idolatru, al măreției: "Pentru că voi îl exploatați pe cel sărac și îi extorcați tributuri grele pe grâu, casele din piatră fasonate pe care le-ați construit nu le veți mai locui, nici nu veți mai bea vinul frumoaselor vii, pe care le-ați plantat... Căutați binele și nu răul, dacă voiți să trăiți. Faceți dreptate la tribunal și atunci poate Domnul va avea milă".
Răul cel mai mare constă în prezumția de a fi împlinit propriile datorii religioase prin oferirea de jertfe grase și generoase, adică printr-un cult exterior care să acopere o viață dezordonată din punct de vedere moral și social. Dreptatea divină lansează prin gura profetului ultimul apel înainte de dezastru. Amos propune alegerea între o existență cu Dumnezeu și o existență fără Dumnezeu. Dar chiar și această încercare extremă va fi o chemare providențială la respectul alianței încheiate cu poporul său "ales dintre toate familiile pământului", acea alianță care își va avea desăvârșirea în împărăția veșnică a lui Mesia. Încheindu-și misiunea profetică, Amos s-a reîntors în satul său, unde, după o tradiție, relatată de Epifaniu și culeasă în Martirologiul roman, ar fi fost lovit la tâmplă cu un ciomag de către fiul preotului Amasia, pentru a reduce la tăcere acea voce incomodă, severă în mod special cu ipocrizia preoților.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)