Duminică, 3 martie 2024
Sfântul Marin
martir
"În timp ce pacea dăinuia în toate bisericile..."; cu aceste cuvinte începe istoricul Eusebiu relatarea martiriului lui Marin, nobil și bogat funcționar al armatei imperiale, la Cezarea Palestinei. Perioada de pace despre care vorbește Eusebiu este cea instaurată de Gallienus care în anul 260 promulgase un edict de toleranță pentru creștini. În mod evident nu toți magistrații împărtășeau politica de destindere, dacă n-au lipsit episoade de intoleranță ca acela care îi are de protagoniști pe nobilul Marin și pe senatorul Asteriu, pe care Martirologiul roman îi celebrează astăzi împreună cu titlul de martir.
Iată povestirea lui Eusebiu. La Cezarea Palestinei era un post vacant de centurion. Postul îi revenea lui Marin. Promovarea îi fusese deja făcută cunoscută, iar el era în așteptarea primirii vergii de viță de vie, simbol al gradului de centurion roman. Însă alții râvneau acea promovare. Unul dintre cei mai încăpățânați pretendenți a înaintat declarând la tribunal că lui Marin, potrivit legilor vechi, îi era interzis accesul la demnitățile romane, pentru că fiind creștin ar fi refuzat să sacrifice împăratului.
Judecătorul, un anume Acheu, înfuriat de acest inconvenient, l-a întrebat pe Marin care este religia sa. Răspunsul soldatului a fost clar și prompt: "Sunt creștin". Judecătorul i-a dat timp de trei ore pentru a reflecta. Ieșind de la tribunal, Marin l-a întâlnit pe episcopul Teotecnus, care, după ce a stat de vorbă cu el, l-a condus de mână spre Biserică. După ce au intrat, episcopul l-a condus la picioarele altarului. Ridicându-i mantaua, i-a arătat spada atârnată la șold și arătându-i apoi evanghelia i-a spus să aleagă. Marin nu a avut nici o ezitare și a ales Sfânta Scriptură. "Fii deci a lui Dumnezeu, - a conclus episcopul - fii cu Dumnezeu și, întărit prin har, urmează ceea ce ai ales. Mergi în pace!".
Cele trei ore trecuseră. Marin, mergând din nou la tribunal, în fața judecătorului a proclamat credința sa "cu un curaj și mai mare". Atât a fost de ajuns pentru ca să fie condamnat, cu punerea imediată în practică, la pedeapsa capitală. Sentința a fost executată imediat. La martiriul tânărului funcționar era prezent senatorul Asteriu, care a voit să-l întărească în curaj, luând pe spate trupul martirului pentru a-i face o înmormântare demnă, bine știind că acel gest l-ar fi compromis. Într-adevăr - adaugă Rufinus, traducătorul lui Eusebiu - Asteriu a împărtășit aproape imediat cu Marin cinstea martiriului.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)