Marți, 26 martie 2024
Sfântul Lutger
episcop
Istoria sfântului Lutger, primul episcop de Münster, născut în jurul anului 745 la Suescnon în Frisia, dintr-o familie nobilă, este legată de un fapt nou în lumea creștină: în acea epocă creștinismul depășea granițele Imperiului Roman, prin evanghelizarea Germaniei transrenane. În această operă misionară, care a ajuns la dezvoltarea maximă prin sfântul Bonifaciu, îl găsim angajat pe sfântul Lutger, ucenicul sfântului Grigore și al lui Alcuin din York. După sfințirea preoțească, primită la Köln în anul 777, Lutger s-a dedicat evanghelizării regiunii păgâne a Frisiei, unde sfântul Bonifaciu suferise martiriul.
Metodele folosite de împăratul Carol cel Mare pentru a supune această zonă și a o încreștina erau în foarte mică măsură în conformitate cu spiritul evanghelic. În anul 776, în timpul primei expediții, monarhul a impus botezul tuturor războinicilor învinși; dar revolta lui Widukind a fost însoțită de o apostazie generală. Lutger a trebuit să fugă, și după ce a poposit la Roma a ajuns la Montecassino, unde a îmbrăcat haina monahală, totuși fără a face voturile.
Revolta lui Widukind a fost potolită în anul 784, iar represiunea a fost grea. Refuzul botezului și încălcarea Postului Mare erau pasibile cu moartea; dar acest regim de teroare, contra căruia s-a ridicat condamnarea marelui maestru Alcuin, făcea odios însuși creștinismul, care totuși a prins rădăcini și a înflorit în mod viguros, datorită unor autentici vestitori ai evangheliei, ca sfântul Lutger, pe care același Carol cel Mare s-a dus să-l viziteze la Montecassino și l-a retrimis în patrie, însărcinându-l să reia misiunea în Frisia. Puțin după aceea, ca să-l răsplătească pentru zelul său, i-a oferit episcopatul vacant de la Trier, dar sfântul a refuzat. Nu s-a sustras însă îndatoririi sale de misionar, acceptând să ia postul abatelui Bernard, în ținutul Saxoniei.
În anul 795 Lutger a ridicat acolo mănăstirea, în jurul căreia a apărut actualul oraș Münster (în limba germană "Münster" înseamnă "mănăstire"). Teritoriul aparținea circumscripției bisericești de Köln, pentru că Lutger a acceptat de-abia în anul 804 să fie consacrat episcop al noii dieceze. Înainte de această dată neobositul misionar nu avea o locuință fixă. A construit biserici și școli și a înființat noi parohii pe care apoi le-a încredințat preoților pe care el însuși îi formase în școala sa de lângă catedrala din Mimigernaeford. Tot lui i se datorează și întemeierea mănăstirii benedictine de la Werden, unde a fost mai apoi înmormântat. A murit la 26 martie 809 și a fost imediat venerat ca sfânt. Mormântul său de la Werden este loc de pelerinaje.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)